Foto: gsp.ro PyeongChang şi nea Marcel
Foto: libertatea.ro
Poate că titlul acestui comentariu vă pare şocant şi vă zgârie la ureche, dar „există o explicaţie” – vorba ţaţei Leana de la „Vacanţa Mare”. Tocmai se încheie o săptămână marcată de Campionatul European de futsal din Slovenia, unde a fost şi România părtaşă, cât de cât. O săptămână în care avem întâlnirea de Fed Cup de la Cluj Napoca împotriva Canadei şi în care a început Olimpiada de Iarnă de la PyeongChang, din Coreea de Sud.
Degeaba! Costel o ţine pe a lui: fotbal uns pe pâine. Ce dacă valoarea, calitatea lui este una îndoielnică? Costel vrea fotbal, că la asta se pricepe, crede el, şi asta vrea să pape. Dacă şi televiziunile de specialitate îi dau apă la moară, cu atât mai însetat de fotbal este Costel. Oala fierbe la foc mare, aprins de bucătarul şef de la Cluj, din „Gruia”: Ce caută alde Marcel Bârsan, un arbitru bucureştean, la derby-ul FCSB – CFR?!! Întrebarea-ingredient face ca bucatele să capete o aromă balcanică, chit că a fost presărată din Transilvania. Urmând firul acestei logici, ar fi la fel de corectă şi delegarea unui „fluieraş” de dincolo de Dealul Feleacului la un meci acasă al CFR-ului cu un adversar grande din Capitală, FCSB sau Dinamo.
Să fim bine înţeleşi. Prezenţa unui Bârsan de Bucureşti la jocul dintre FCSB şi CFR Cluj este la fel de bună ca sarea în… ochi, asta ca să rămânem pe lângă cratiţe. Păi, nu se găsea în ţara românească un arbitru din altă zonă, una neutră, măcar aşa,… să nu fie loc de interpretări? George Găman de la Craiova, de pildă. Sau Adrian Comănescu de la Vâlcea, ori Adrian Cojocaru din Galaţi, ca să nu mai vorbim de Robert Dumitru din Sfântu Gheorghe de Covasna. Şi lista continuă cu: Marian Balaci din Drobeta Turnu Severin, Iulian Călin de la Ştefăneşti-Argeş, Ovidiu Haţegan de la Arad, Sebastian Colţescu de la Craiova, Florin Marcu din Oradea şi Kovács István din Carei.
Meciul de sâmbătă seara, 10 februarie, va fi trecut şi el în analele Ligii Profesioniste de Fotbal cu un rezultat (oricare ar fi el), cu statistici, cu poze, cu tot tacâmul. Şi cu Bârsanul pe post de fitil.
Istoria va consemna dacă nea Marcel a fost un fâs (pardon, o petardă), aşa ca să aibă microbişti şi mass media un os de ros, sau dacă bucureşteanul s-a făcut de râs, apăsat de presiunea pusă pe el înaintea jocului.
Cât despre Costel, el este foarte mulţumit şi împăcat cu sinele. Trec, domnule, Fed Cup-ul şi PyeongChang-ul pe lângă scăfârlia lui ca ploaia de meteoriţi. Are fotbal dâmbăviţean? Are! Are scandal? Are! Aşa că-l doare-n bască.
Septimiu Cioloboc
