RADIOUL SAU ARTA DE A FACE INVIZIBILUL VIZIBIL Expression/Grafitti — Diana Gherendi – 1 noiembrie — Ziua Radioului Românesc
Publicat de Stan Lucian, 27 octombrie 2026, 15:38
Există un paradox frumos în natura radioului: este un mediu fără imagine, care ne învață să vedem. Să vedem cu ajutorul imaginației, să construim lumi din voci, sunete, tăceri și cuvinte.
În relația cu arta contemporană, radioul capătă și o altă funcție: aceea de a salva efemerul. O expoziție se închide, un performance se încheie, o instalație este demontată. Opera dispare din spațiul fizic, dar experiența ei poate continua prin cuvinte, prin mărturii și prin înregistrări sonore.
Emisiunea culturală devine astfel o arhivă vie, un loc în care arta își poate prelungi existența dincolo de momentul întâlnirii cu publicul.
Radioul nu se mulțumește să păstreze memoria artei. Uneori, devine chiar el artă.
În 1932, Bertolt Brecht imagina un radio care să depășească simpla transmitere a informației și să devină un instrument al comunicării reciproce. În deceniile următoare, avangarda artistică a explorat posibilitățile sale: de la experimentele futuriste ale lui Filippo Tommaso Marinetti până la cercetările sonore ale lui John Cage, sunetul a devenit un teritoriu de creație în sine. Astăzi, proiecte precum Radio Art Zone continuă să extindă granițele acestui teritoriu, transformând spațiul radiofonic într-un laborator al artei sonore contemporane.
Poate că aici se află una dintre cele mai actuale resurse ale radioului: capacitatea de a ne scoate din monopolul imaginii și de a ne reda timpul ascultării. Într-o lume în care totul trebuie văzut, fotografiat și distribuit, radioul ne propune o experiență diferită. Una intimă, imaterială, imposibil de redus la un cadru.
De Ziua Radioului Românesc, merită să ne amintim că radioul nu transmite doar voci. Transmite prezențe, păstrează urme și creează spații de libertate.
Radioul ne permite/promite să descoperim ceea ce există dincolo de ceea ce se poate vedea.
Autor: Diana Gherendi
