Trianonul trebuie privit din perspectiva tratatelor și a legislației UE
Joi, 4 iunie, se împlinește un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon, documentul care a consfințit granițele României Mari.
În acest context, apariția cărții, ”Trianon, Trianon”, coordonată de profesorul universitar clujean Vasile Pușcaș este binevenită, apreciază prof. univ. Cornel Sigmirean de la Institutul de cercetări socio-umane ”Gheorghe Șincai” din Tg. Mureș.
El subliniază că evenimentele de acum un secol trebuie puse sub semnul status quo-ului pe care îl reprezintă Uniunea Europeană și al tratatelor semnate de statele componente:
Atât istoricii, cât și românii, în general, sunt suficient de maturi pentru a nu se lăsa atrași în polemici, pe care probabil unii le-ar dori. Suntem concentrați pe problema consolidării Uniunii Europene, care, prin tratatele pe care le-am semnat, înainte de aderare, cu vecinii, ne conferă o anumită stabilitate. Statutul internațional al României, ca membră UE și NATO, ne dă un confort în plus. Pornind de la principiile care stau la baza Uniunii Europene, să sancționăm derapajele, atât politice cât și acele lucrări științifice care pot să pună sub semnul întrebării stabilitatea Europei. Pentru că a promova ideea că Trianonul a fost un dictat impus ni se pare un lucru periculos pentru ceea ce înseamnă astăzi Europa.
Profesorul Cornel Sigmirean subliniază că, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, Tratatul de la Trianon a fost o consecință a principiului autodeteminării, consacrat în dreptul internțional, condiție a semnării păcii de după Primul Război Mondial.
Inițial, autodeterminarea a fost văzută de administrația președintelui american Robert Woodrow Wilson ca o premisă a creării unei fererații de state, după modeul SUA. Apoi, însă, americanii au acceptat desprinderea din fostul imperiu a unor teritorii cu națiuni dominante. Astfel, slavii din sud au creat viitoarea Iugoslavie, la fel, au creat state cehii cu slovacii, respectiv polonezii, ungurii și românii din Transilvania, care au cerut unirea cu România.
Valeriu Russu
