Eu aleg România: Doina Melinte, alergătoarea după recorduri şi medalii
De la Hudeşti, Botoşani, acolo unde a văzut lumina zilei, în 1956, pe podiumul Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, 1984….Aceasta este drumul parcurs, cu multă ambiţie şi trudă de una dintre cele mai mari campioane ale atletismului românesc. Este vorba despre Doina Melinte, o sportivă de excepţie, care a ridicat sportul la rang de artă şi precizie. Melinte i-a făcut pe iubitorii sportului să se bucure de atletism, pentru că nimeni nu poate uita aurul, câştigat la capătul memorabilei curse olimpice de 800 de metri, de la Los Angeles,1984. Atunci, cu o mare putere de concentrare, cu dăruire şi ambiţie, Doina Melinte a reuşit să le învingă, printre altele, pe italianca Gabriella Dorio şi pe americanca Kim Gallagher, două din numele grele ale atletismului mondial, la aceea vreme.
,,Probele s-au desfăşurat chiar în ultimele zile ale Jocurilor Olimpice. Eram acolo de o lună şi în fiecare zi îi vedeam pe sportivi cum vin cu medalii. Mă rugam la Dumnezeu să vină şi pentru mine aceea zi…Ascultam caseta Rugă pentru părinţi, a lui Adrian Păunescu, îmi doream şi ştiam că voi învinge”
Finişul Doinei la 800 de metri, pe pista de la Los Angeles, a fost unul de poveste, de istorisit peste ani şi ani nepoţilor, celor care cred în minuni adevărate, înfăptuite cu muncă şi sudoare…. Doina Melinte a reuşit ia faţa principalelor adversare, cu 200 de metri înainte de linia de sosire şi să fie sigură, atunci când mai erau de parcurs 60 de metri, că efortul şi străduinţa ei se vor traduce în aur….Doina a accelerat, reuşind să ajungă în fruntea tuturor alergătoarelor şi era de neoprit. Nu numai că a reuşit să îi reziste americancei, dar s-a distanţat la peste o secundă pe ultima linie dreaptă. Aurul obţinut de Melinte a fost dublat de un bronz obţinut de Fiţa Lovin, iar România a înregistrat una dintre cele mai frumoase victorii pe pista de atletism. În aceeaşi competiţie mondială, Doina Melinte a reşit să câştige şi o medalie de argint, în proba de 1500 de metri, o fracţiune de secundă făcând diferenţa, faţă de aurul olimpic…
,,Cursa de 1500 a fost, într-adevăr, foarte frumoasă, dar o miime de fracţiune de secundă m-a costat medalia de aur…Aceasta, pentru că în momentul în care am sprintat la final, alături de Gabriella Dorio mi-am zis în sinea mea că eu am deja o medalie şi atunci, Gabriella a fost mult mai conectată şi bineînţeles că ea a câştigat”
Acestea au fost cursele de referinţă ale carierei Doinei Melinte, care a început atletismul la Bistriţa. De acolo a început urcuşul în sport, iar Doina Melinte a reuşit, prin ambiţia de care a dat dovadă, să poată concura atât la 800, cât şi la 1500 de metri, atât la cros, cât şi la ştafetă. De-a lungul carierei, Doina Melinte a stabilit 18 recorduri naţionale în sală şi în aer liber, 13 recorduri europene în sală şi patru recorduri mondiale. A fost medaliată de două ori cu aur, la Campionatul Mondial, a câştigat două medalii de aur la Cupa Mondială, o medalie de aur şi una de argint la Jocurile Olimpice.
,,Trebuie să faci foarte multe sacrificii, trebuie să munceşti foarte mult, trebuie să te refaci, să fii conştient că dacă nu faci bine şi nu te preocupă persoana ta şi performanţa, nu poţi să faci două lucruri bune, în acelaşi timp…Eu când am făcut sport, am făcut sport”
În 1990, la Campionatul European, sportiva din România a reuşit să cucerească din nou titlul continental, cu un timp care a devenit, la acel moment, record european, la cursa de o milă. Acest record a rezistat nu mai puţin de 26 de ani.
,,Acest record a persistat până în acest an, până în luna februarie, când a fost doborât…Recordurile sunt făcute pentru a fi bătute, dar, într-adevăr, al meu a rezistat foarte mult”
Doina Melinte a fost mereu adepta lucrului bine făcut. După ce a ieşit din sport, s-a dedicat muncii în administraţia publică, fiind ani buni, preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, postură din care a încercat să ajute doritorii de glorie şi performanţă sportivă.
,,După ce am abandonat activitatea sportivă, am rămas în administraţie şi am dorit să întorc ceea ce mi-au dăruit mie alţii şi cum au fost alături de mine, să fiu şi eu alături de performanţele altor sportivi, indiferent de sport. Nu pot să spun că prioritate a avut doar atletismul”
Citeşte continuarea pe www.eualegromania.ro
