Gestual I (2010-2019) de Radu Florea
O nouă expoziție personală, semnată Radu Florea va încânta privirile mureșenilor.
Vernisajul expoziției va avea loc marți, 20 august, începând cu ora 18,00, în Bastionul mic din Cetatea Tîrgu Mureș.
Radu Florea:
Când vorbim, ca artiști, despre trinomul-gest, gestual, gestualism- avem de regulă în vedere actul plastic al gesticulației, execuția mișcării care însoțind tușa de culoare sau/și linia trasată, încarcă cu semnificație urma gestului aerian lăsată pe materialitatea suportului de lucru și apoi încadrarea critică a operei de artă într-un curent plastic anume. Impetuozitatea și fecunditatea gestului artistic repetat dar nu copiat, înmulțit dar nu multiplicat, înzestrează compoziția – indiferent de temă și subiect- cu un mesaj, cu o semnificație și poate în cele din urmă, chiar cu un sens.
Nașterea produsului artistic – a picturii în cazul de față – mi-am propus să se producă dintr-un receptacol de energie și lumină care să fie, în același timp, generator de conținut prin gestualul întrebuințat ca tehnică de execuție plastică. Este calea pe care mi-am propus să o explorez în ultimii zece ani.
Încerc o abordare personală a acestui limbaj dar nu neapărat acoperind prin amploare gestualismul în accepțiunea critic vorbind, vastă, de curent plastic, de –ism. Urmăresc să descătușez sau dacă asta nu se întâmplă, atunci să înmagazinez în forța semnului de culoare acea energie pe care mișcarea liniei însoțită de potențialul cromatic o poate conține și chiar să o elibereze dacă duhul inspirator al momentului asta îmi transmite, printr-o entuziastă desfășurare de culoare în perimetrul compozițional. Importanța temei alese ori a subiectului abordat devine secundară.
Într-un prim ciclu început cu zece ani în urmă- Vibrații 2010-2012, apoi cu seria de față- Anotimpuri transilvane 2012-2014, am simțit că, pentru mine, temele nu mai prevalează dar sunt necesare pentru a oferi gestului plastic cadrul semantic, narativ pentru desfășurarea poveștii; propoziția plastică.
De aceea, îmi doresc ca atenția privitorului să fie îndreptată spre dimensiunea valorică a gestului și a potențialului cromatic pe care îl conține lucrarea fără a se raporta cu precădere la povestea însoțitoare. Deși ea există, a fost catalizatorul procesului de lucru. Titlurile sunt necesare pentru facilitarea raporturilor senzoriale ale privitorului față de lucrare și atât.
Rămîne neperisabilă starea creativă conținută în semnul vital articulat, ofrandă personală adusă sintagmei “Eu sunt culoare, linie și gest”.
Radu Florea / Corina Muntean
