Inspiraţia, bat-o vina!
Nu am inspiraţie. Nu ştiu, s-au dezaliniat plantele, m-au părăsit muzele, am pierdut-o pe undeva printre atâtea ştiri cu DNA, n-aş putea să vă spun. Ştiu însă că nu o am. Dacă aveţi impresia că textele astea se scriu aşa, cumva, de la sine, să ştiţi că vă înşelaţi.
Uneori, ce-i drept, e uşor şi merge repede, parcă se aşază singure cuvintele pe foaie. Alteori, de exemplu săptămâna asta, îţi vine să te dai cu capul de pereţi. Scrii trei idei, le ştergi, o iei de la capăt, cauţi inspiraţia peste tot şi ea nu apare de nicăieri.
Azi a fost una din acele zile. Aş fi vrut să trimit devreme textul la corectură (mulţumiri,dragă colegă Dana Ardelean, pentru luptele zilnice cu erorile mele gramaticale sau redacţionale), doar că textul întârzia să apară! De fapt, mai bine spus, ideea pentru text nu exista. Se încăpăţâna în inexistenţa ei.
Aşa că am decis să scriu tocmai despre asta: despre lipsa de idei, despre lipsa de inspiraţie.
Subiecte ar fi, nu-i vorbă. Udrea, Sârbu, dosare, percheziţii, biserici, carduri de sănătate, telemeaua de Ibăneşti, lupta împotriva cancerului, primarul din Gheorgheni, românul care a cumpărat un bilet de avion să meargă în Maldive cu vreo 5.000 de euro etc. Sunt subiecte.
Dar, ce pot face, nu am inspiraţia de scrie despre ele! Nici găina din bloc nu a mai cântat, nici vecinul nu a mai pornit în zorii zilei bormaşina, și, chiar dacă n-ar fi fost aşa, tot nu aş fi găsit inspiraţia.
Ea are un caracter dificil, vine numai când are chef, și degeaba încerci să tragi de ea. E ca un măgar, se propteşte şi mai abitir pe copitele din spate şi nu mai poţi să o scoţi la capăt cu ea.
Și totuşi, sper să-mi treacă pana de inspirație, să se ivească din zăpada îngheţată şi să-şi revină, aşa că îmi pun pălăria şi mă duc să negociez cu ea, poate, poate…
Sanda Viţelar
