[VIDEO] Punctul pe I cu Radu Florea- scurt tratat de geopolitică mioritică, partea a II-a
Scurt tratat de geopolitică mioritică-partea a doua (despre războiul hibrid al omuleților verzi)
Prea prinși cu luările pe sus și pe bandă rulantă a marilor corupți de România, parcă nu băgăm de seamă dimensiunea conflictului extern care se consumă la granița dintre Ucraina și Rusia. Sau poate e mai corect să spun, la granița Rusiei cu Ucraina, ca-n bancul acela cu profa care îl întreabă pe elev: “Cu cine se învecinează Rusia?” Iar elevul, sintetic: “Cu cine vrea”.
În pofida armistițiului de la Minsk, înțelegere formală de vorbe și numai pe hârtie, nici vorbă de încetarea focului în zona de conflict și retragerea armamentului greu, primele două puncte din cele treisprezece convenite de toți cei implicați. La concret, focurile au continuat iar zona de “no man’s land” încă se negociază cu gloanțe și rachete. Debalțeve, un important nod feroviar, a ajuns să fie controlat de separatiștii pro-ruși. Sigur că de la Moscova, pare că NATO e de vină pentru că o mănâncă “în est”, să se extindă până în spatele lui Putin, iar asta e insuportabil pentru președintele Federației Ruse. Dinspre Bruxelles și Casa Albă, Moscova hârâie situația, creând destabilizare așa cum a făcut-o în Transnistria și Crimeea, arătând că dacă își propune, poate anexa ce vrea.
Întrebarea mea este ce face țara mea, România, la concret și în contextul ăsta? Încă nimic, cel mult, își dă cu părerea la televizor. Zilele trecute, Vladimir Putin a fost primit la Budapesta, în prima sa vizită de la declanșarea nenorocirilor din estul Ucrainei. Premierul Viktor Orban s-a arătat- și nu o dată- deschis și în ton cu modul autoritar de a face politica propriului interes, al președintelui rus. Și vorbim de Ungaria, o țară membră UE și NATO?! De europenismul bulgarilor cu fața spre răsărit, ce să mai vorbim, că este evidentă orientarea… Faptul că șefia UE se poartă cu mănuși în relația cu Rusia, îmi arată că reacția țărilor europene este una fără vlagă, de parcă n-ar fi învățat nimic din lecțiile războaielor mondiale. Ca și cum Putin n-ar fi în stare să pornească un nou război și doar își etalează mușchii la granița de est a NATO. Ieri, a venit rândul țărilor baltice să se teamă de omuleții verzi din războiul hibrid al destabilizării, dacă e să iau în serios avertismentul ministrului britanic al apărării, Michael Fallon. Există un pericol real și prezent ca Rusia să încerce să destabilizeze Țările Baltice, a declarat oficialul britanic, iar NATO trebuie să fie pregătită pentru o agresiune din partea Rusiei, indiferent ce formă va lua aceasta, a mai spus diplomatul.
Problema e tocmai cu forma asta hibridă, a modului diversionist, în care Rusia dă de înțeles vestului, că nu doarme: avioane militare pilotate peste Canalul Mânecii, submarine plimbate prin Marea Nordului, propagandă destabilizatoare în țările baltice, fotografii cu sisteme de rachete rusești în Ucraina publicate de ministerul de externe al Marii Britanii, ce să mai zic de grănicerul eston capturat care, deocamdată, e dat dispărut de ai lui. Președintele rus infirmă toate aceste demonstrații de forță ale Moscovei și acuză Statele Unite că înarmează armata ucraineană. Să nu mai spun de deschiderea Budapestei către Moscova, de natură cel puțin contrariantă, fie și numai pentru ungurii anti-Orban care au protestat în capital țării lor înainte de vizita președintelui rus! Articolul 5 din tratatul fondator al alianței nord-atlantice spune că un atac împotriva unui stat membru reprezintă un atac împotriva tuturor. Oare asta trebuie să se întâmple, pentru ca NATO să treacă la acțiune?
Am întrebat și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
