Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Îmi vine acru, bilingv
Unul dintre subiectele care au ajuns deja să mă exaspereze este cel legat de inscripţionarea bilingvă a străzilor.
Subiectul în sine este irelevant şi nu constituie altceva decât o altă metodă de a manipula opinia publică şi de a zgândări sentimentele naţionalist-extremiste.
Nici viaţa românilor, nici viaţa maghiarilor nu va fi mai bună datorită existenţei sau absenţei unor astfel de plăcuţe. Nu vor creşte salariile şi nu vor scădea taxele pentru că s-a pus sau nu o plăcuţă cu numele unei străzi tradusă în cinşpe mii de limbi.
Nu vor fi nici mai puţini corupţi, nici preţul cărnii nu va scădea vertiginos. Nici Udrea nu va ieşi din închisoare şi nici Băsescu nu va fi condamnat.
Doar orgoliile unora vor fi satisfăcute. Lucrând în acest domeniu, am obligaţia de a scrie ştirea chiar dacă eu personal nu o consider relevantă, iar motivele de mai sus sunt doar o parte din suma celor care mă determină să scriu acest text.
Pe mine, una, plăcuţele, în oricâte şi orice limbi, nu mă încălzesc deloc, nici nu mă deranjează. Mă supără, în schimb, de-mi provoacă acid la stomac, faptul că oamenii se mai lasă atraşi în discuţii sterile legate de subiecte şi mai sterile.
Români şi maghiari trăim în acelaşi oraş, dăm în aceleaşi gropi, plătim aceleaşi taxe, și dacă nu învăţăm să nu ne mai lăsăm dezbinaţi de subiecte întoarse pe toate părţile timp de 25 de ani nu vom putea face nimic bun împreună. Vom rămâne doar un oraş renumit în toată ţara pentru că „acolo sunt probleme între români şi maghiari”.
Sanda Viţelar
