Punctul pe I cu Radu Florea-Ilogica guvernării de la un cod la altul
Ilogica guvernării. De la un cod la altul
Avem instrucțiunile, dar ne lipsește produsul. În timp ce premierul se controla ieri la genunchi conform programării pe malul Bosforului, la București, președintele țării promulga codul de procedură fiscală. Înaintea codului fiscal. La ce bun, mă întreb? Frecție la… genunchi de lemn. După toată fierberea, la propriu și la figurat de weekend, meteo și economic vorbind, măsura e una contrariantă. Ce să faci cu niște proceduri dacă nu ai la ce să le aplici? Îți lipsește carevasăzică, obiectul muncii. Care obiect, codul fiscal, are șanse reale să treacă mâine prin asumarea răspunderii guvernamentale în ședința executivului. Sau printr-o OUG că așa e datina la guvernele de pe Dâmbovița. Conform constituției, refuzarea promulgării unei legi de către șeful statului prin retrimiterea în parlament spre analiză, nu se face decât o dată. A doua oară și dacă parlamentul rămâne la plajă, legea trebuie unsă și cu patalama de la Cotroceni. Inutil de zis că până acum s-a tot discutat în parlament, pe comisii și că proiectul de cod fiscal s-a votat cu majoritate covârșitoare în ambele camere, și de stânga și de dreapta din legislativ. Actuale sau trecute, care stânga, care dreapta?! asta chiar nu mai contează, de vreme ce reașezarea politică în parlament pe grupuri cu pretenții doctrinare nu e decât o rocadă de inițiale scrise cu majuscule, dând iluzia reinventării politicii interesului național, a roatei la căruță și a cozii de la prună.
Promulgarea instrucțiunilor fără obiectul de aplicat e la fel de utilă ca o ploaie de vară peste pămîntul ars de caniculă. Până la urmă, nu codul fiscal e cel care trebuie să crească încasările bugetare, să scadă șomajul și să facă drumuri, să recupereze prejudiciile din găurile negre ale statului căpușat de băieții deștepți, să reducă aparatul de stat, să-l facă suplu și eficient, chiar “digital” vorbind, cum ne place să visăm cu ochii deschiși. Dar codul fiscal poate crea un cadru previzibil, de stabilitate fiscală care să atragă investitori în țară. Pe care autostradă să intre însă ei, în România? Ei, dragii moșului, aici dilema e una veche, precum revista care, citind-o săptămînal, mă convinge că avem specialiști “tari” în toate, dar că nu mai vor sau nu sunt lăsați la înaintare de un alt cod, cel de procedură…clientelară.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
