Punctul pe I cu Radu Florea-Măcar o petiție
“Decât” o petiție.Chiar și online, nu?
Păi dacă instituțiile statului funcționează defectuos, atunci chiar și o petiție poate fi salvatoare, sau măcar catalizatoare, într-o direcție a mult așteptatei dreptăți sociale.
Cazul adolescentei violate în grup, acum opt luni, în nov.2014, de niște “tineri neliniștiți”, în Vaslui și mai ales decizia unui judecător de a-i cerceta pe acești țapi în călduri în libertate după numai cîteva luni, a generat în mediul online- unde s-a mutat România de pe stradă, cu președinte și premier cu tot- o reacție în cascadă față de absurdul unui caz care nu e o premieră pentru justiția română. Violatorii nu mai constituie demult un pericol social cu cât trec mai multe zile și luni de la faptă, la fel cum nici marii penali ai patriei nu mai reprezintă un pericol public și sunt puși pe liber după ce-au furat țara dar au denunțat pe cine trebuie, cu mare tam-tam mediatic.Dincolo de breaking-news, viața reintră repede în normalitatea ei infracțională de zi cu zi. Dacă nu era țunamiul ăsta de nemulțumire exprimată exponențial pe internet de la o zi la alta față de eliberarea violatorilor de la Vaslui, nu se sesiza nici premierul dar nici ministrul său și al justiției. Oricum, cel din urmă, după cum a declarat ieri, nu vede nimic deosebit în respectivul caz, până când inspecția judiciară nu se va încheia. Anunțul rece și în litera legii al înaltului funcționar plătit din bani publici să facă dreptate pentru toți a fost siderant. Da, e acum ceva emoție în jurul cazului, dar o să mă pronunț după, a spus Cazanciuc. Până și premierul-inculpat s-a săturat de povești, culmea! mai ales când sunt ale altora și îi șifonează impecabila guvernare. Sigur că o formă de protest on-line și o petiție cu sute de mii de semnături în spațiul virtual nu contează în derularea procesului juridic, dar fără presiunea socială a peste trei sute de mii de semnături, instituțiile statului vor continua să funcționeaze în derivă, înclinându-se oportunist, după cum bate vântul interesului politic.
Numai că în viața copilului abuzat și a familiei sale rămâne drama individuală și nesiguranța unei lumi în care plătim lunar taxe și impozite ca să fie liniște și ordine publică. Iar cineva chiar o duce bine zilnic și în siguranță pe banii ăștia. Nu merge pe jos ca să i se dea în cap în scara blocului sau să fie violat în parc.Și nu în ultimul rând, rămâne percepția micilor infractori că pot să facă orice, suportă două-trei luni de înghesuială la mititca, că prima oară e mai greu și dup-aia… hai liberare! Văd asta inclusiv la marii infractori ai zilei care scriu două, trei cărți, dau la pilă cu ora în atelierul de tâmplărie al închisorii, iar apoi ies în lume, tot la breaking-news, făcându-și cruce și dând sfaturi în direct despre cum au învins ei sistemul.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
