Punctul pe I cu Radu Florea-Gâlceava lui Iohannis cu parlamentul
Gâlceava lui Iohannis cu parlamentul
Ieri pe la prânz, între două reprize de recuperare post matinală, am asistat, pe televiziuni, la un speech moralizator despre un parlament cum numa-n vis un înger se arată, vorba poetului. Despre școală, dreptate și libera circulație, iată jaloanele prntre care a făcut slalom, ieri, președintele de țară Kalus Iohannis de la tribuna noii sesiuni parlamentare. Chiar am crezut la un moment dat că se deschide anul școlar a doua oară, și pentru aleșii neamului.( Unora chiar le-ar prinde bine…). De fapt, este a treia oară în acest mandat de când Iohannis vorbește de la tribuna plenului legislativ. Constat că președintele s-a mai dezmorțit puțin în discurs, poate după meditația prleungită de la Neptun. Dar cum toată lumea a fost la mare, lipsa de la palat a fost trecută cu vederea într-o țară ca un festival. Ieri, în schimb, șeful statului a ales să nu mai tacă așa înțelept, ci să comunice oarișce mesaje, pe față ca și pe dos. Vreo 400(408 mai exact) la număr l-au ascultat, restul -de peste o sută și ceva(141)- nu s-a ostenit să semneze de prezență.
Cert este că țara arde la granița cu Ungaria. Așa că migrația și centura ocolitoare a României au fost repere ale unui discurs destul de așezat, președintele asigurând legislativul că-l va băga în seamă la chestiune, după CSAT-ul de astăzi pe tema gardurilor de bună vecinătate. Între timp premierul a tot băgat bățu-n gard, of course, și i-a făcut în fel și chip pe cei de la Budapesta, crescând tenisunea între ambasade și ministerele de externe, pe modelul „selfie” al băgării în seamă patentat de Traian Băsescu.
Revenind la președintele în exercițiu care zilele trecute a refuzat-o pe tușa mare Merkel în privința cotelor obligatorii de refugiați,șeful statului român și-a adus aminte de cei din fața domniei sale și le-a tras un perdaf pe tema raporturilor imorale ale acestora cu justiția. Adică cu doamna cu balanța care, legată la ochi fiind, nu -și dă seama din prima cine o abuzează.Un parlament puternic e unul credibil și predictibil, iar nu acela care schimbă legile de zeci de ori într-un an, darămite într-un mandat de patru. Și Klaus Iohannis președinte a dat exemple pe care le simte tot privatul, dascălul, contabilul și pacientul român all-inclusive. Că nu e lege la români care să nu se fi schimbat la față măcar la trei luni o dată. Recordul îl bate, de departe, codul fiscal, instabil la față precum cel meteo.
Dilema mea rămâne: oare chiar crede președintele că vom avea vreodată un parlament puternic, adevărat, credibil? Că eu, unul mi-am luat demult gândul de la așa ceva, dar întreb și eu… că nu dau cu parul!?
comentariu de Radu Florea
