Punctul pe I cu Radu Florea-Pauza de țigară
Pauza de țigară
Așa se spunea între două reprize de instrucție, în armata obligatorie a anilor70, 80. Prietenii știu de ce. O pauză de țigară era atunci ceva firesc, normal, între două sarcini, misiuni, exerciții, etape de orice. Trebuia punctat golul dintre fapte cu ceva. Țigara era acel ceva. Insignifiant și totuși important. Ajunsese obiect de troc, șantaj, mită, șpagă, tutunul bun dar și cel prost , mai ales în închisoare, tutun să fie. Atunci nu ne puneam probleme de sănătate. Pauza era asigurată, aveam ce face cu ea. Fumam o țigară.
Cu țigară sau fără, suma viciilor rămâne constantă, zice o vorbă a colegului meu de matinal. Te lași de fumat, te apuci de altceva, pentru că viciile rămân mereu în preajmă, căci ce-ar fi viața fără de ele? Perfectă, ascetic vorbind, fără bucurii lumești, fără o țigară, fără un pahar?! Așa să fie oare? Sau e până la urmă o chestiune de voință și de conștientizare că îți faci singur rău, aprinzîndu-ți o țigară sau numai inhalând fumul din jur. Este fumatul o plăcere, un mimetism, o supapă la nervozitate și la presiunea din jur, sau e o boală? Este atît de greu să nu faci nimic cu mâinile? Să stai doar, și să fii conștient de asta. Nu e oare pînă la urmă o problemă a minții, incapacitatea de a sta liniștit și de a-ți asculta corpul, mintea, sufletul…? Din toate câte puțin e OK, zice sfatul medicului, dar din nimic nu iese fum…de țigară, nu-i așa?
Mor oameni grămadă din cauza fumatului, rude, prieteni, cunoștințe, străini. Noi fumăm în continuare. V-ați pus întrebarea de ce? Sau de ce nu? Nu s-ar putea fără pauza de țigară, nu s-ar putea să începi ceva fără o țigară dar nici să întrerupi ceva pentru o țigară? O șuetă, o bîrfă, o cafea, nu merg ele și fără chiștocul aprins? Întrebări cvasigenerale primesc răspunsuri individuale. Fiecare știe ce-i mai bine pentru el. Dar pentru cei din jur?
Întreb și eu că nu dau cu parul….
comentariu de Radu Florea
