Punctul pe I cu Radu Florea-Aleșii noștri speciali
Aleșii noștri speciali
Într-o țară specială în care totul merge ca pe roate, m-aș aștepta la un statut special al celor care o conduc și o administrează. Dar trăim într-o țară departe de a fi normal ca afară, darămite special. Iar aleșii neamului reprezintă în instituțiile statului de drept o populație care, aproape jumătate trăiește de azi pe mâine, în acea stare de sărăcie relativă, în timp ce mai mult de jumătate dintre români încă se mai duc în fundul curții la privată când îi apucă nevoile bio- sau încă mai aduc apă de băut de la fîntâna satului, pe motiv că lucrările de canalizare au rămas în șanț unde le-a lăsat ultima guvernare favorabilă de la primărie pînă la prefectură.
Suntem în anul 2015 și încă nu avem peste tot în România canalizare și drumuri dar avem terenuri de sport în pantă și la țară; nu mă refer la pârtii de schi, avem săli de sport scumpe și nefolosite în sate neasfaltate și comune unde au mai rămas doar bătrânii. Sunt locuri în țară unde încă nu a pătruns curentul electric sau unde, dacă avem drumuri mai acătării apar și soluții de infrastructură cu picioare de lut care să trebuie demolate pentru că au fost prost lucrate, după ce li s-a tăiat panglica de campanie acum un an de zile?! Asta îmi aduce aminte de navele lansate la apă în anii 80 de Nicolae Ceaușescu, nave care aveau gata doar bordul dinspre cheu. Înspre larg erau numai schele și macarale. O tristă butaforie de care n-am scăpat după 26 de ani, dar astăzi e un décor de râsu-plânsu’ care ne costă bani grei din bugetul de stat și din fonduri europene.Și pentru care unii și-au încasat salarii și acum pensii special, de merit. Ce să merite? O șapcă peste cap și un șut în dos din mersul istoriei?!
În acest context, aleșii parlamentari s-au dat la dulce în postul Crăciunului, consolidându-și lăsarea la vatră după munca în folosul propriu, că al poporului, nu poate fi vorba. Și, ca să nu tulbure probabil memoria românilor morți cu sutele în 22 dec.1989, mulțumită sacrificiului cărora ei astăzi o duc ca regii Franței față de prostimea de pe feudă, au zis că și primarii și președinții de consilii județene merită un tratament special pentru munca lor în folosul comunității. Dacă la un primar ori un șef de CJ lucrurile bune sunt cuantificabile, la un parlamentar moțăind în fotoliul din piele verde de Cordoba, treaba asta cu privilegiile chiar pute, urât. Se presupune că te-a împins acolo, în parlament, nu nevoia personală de a te chivernisi și de a-ți proteja de Necuratu biznisul de familie ci pulsiunea de a face ceva bun pentru cei mulți de acasă, cei care te-au votat ca să îi reprezinți în instituția cheie pentru democrația repet, reprezentativă; un mandat, două, nouă cât te ține stomacul, altruismul și dragostea de țară. Sau măcar de cartier, de unde te-ai lansat. Pentru asta nu trebuie să te aștepți la un tratament special cu stea în frunte, decât dacă ai avut merite deosebite, dovedite public. Dacă nu, amestecându-te în marea cocină a penalilor, te mănâncă porcii.Au grijă să te murdărească,ca să arăți exact ca ei.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
