Punctul pe I cu Radu Florea-Punct și de la capăt. De la care capăt?!
Punct și de la capăt în 2016. De la care capăt?!
Tragedia de acum două luni din Colectiv a transmis o undă de șoc în societatea românească la fel și în politică. Dacă până la călcarea în gropi a fostului vicepremier al interesului național cu girofar Gabriel Oprea lucrurile mergeau ca unse, mai puțin meniscul premierului pe caniculă, după accidentul mortal al polițistului Gigină căzut în groapa din stradă și la datorie din coloana oficială, lucrurile păreau a merge în direcția dorită de partidul majoritar de la guvernare și din parlament, PSD. De la arderea de viu în clubul Colectiv ca un sacrificiu biblic al 63 de suflete nevinovate, ceva s-a schimbat în România lui 2015. Sigur că nu în straturile ei profunde, acolo schimbarea trebuie să mai lucreze în adâncime. În cele cîteva zeci de mii de români indiganți care au ieșit în stradă; acolo s-a produs declicul care i-a aprins becul de avarie fostului premier. Care să nu uităm, că deși e încă deputat, nici urmă de el și de activitatea sa parlamentară de la demisie, zic colegii de plen și de grup parlamentar.
E cool așa, în România: pleci cînd vrei de la slujbă, nu dai nicio explicație îți merg salariul și privilegiile, nu? Oare câți români plătitori de taxe și impozite își permit asta?
Partidele au receptat diferit semnalul resetării dat de stradă. Era de așteptat. Să nu uiți, Darie: în ianuarie 2015, regruparea social-democraților- după înfrângerea de la prezidențiale a candidatului Ponta- pe axa Șova-Dragnea et company cu penalizarea lui Geoană și Vanghelie, a fost urmată în primăvară de cartonașele galbene pentru Liviu Dragnea, pe 15 mai, atunci încă era minsitru la dezvoltare regională, a fost condamnat cu suspendare în dosarul referendumul 2012, au urmat Victor Ponta în iunie și Dan Șova în dosarul Turceni-Rovinari. A intrat pe rol miruirea în plen a lui Dan Șova. A ținut de cîteva ori. S-a consumat în parallel, timp de vreo două luni, luxarea din menisc a guvernării și a partidului, care i-a fost mamă și tată lui Ponta,PSD-ul, răstimp în care țara oricum, era în vacanță, la munte și la mare. Dar în ringul politic, vorba lui Caragiale: si dăi si dăi, si luptă și luptă, se derula meciul Dragnea- Plumb, și iarăși Dragnea ieși la liman. Practic, conducerea partidului a fost preluată de Liviu Dragnea pe 22 iunie cu un premier absent când la Baku, când la Istanbul. În tot acest timp opoziția neoliberaloidă a relației nepotrivite Gorghiu-Blaga își căuta fără succes identitatea politică de struțo-cămilă în sterpe declarații de Gică-contra și cam atât. Pe caniculă, țara mergea oricum ca ochiul mortului, în paralel cu circul guvernării, în legislativ PSD-ul rămânând majoritar, susținut fiind de ALDE Tăriceanu cu majuscule, și de UNPR.
În tot acest timp, Ponta refuza să demisioneze, Dragnea începea să se dea pe lângă Iohannis până cînd s-a petrecut tragedia din Colectiv, la o săptămână de cea a polițistului Bogdan Gigină căzut într-o groapă de pe motocicletă și mort la datorie, adică din coloana cu girofar a lui Oprea. Presiunea socială alimentată, zile bune, de poziția struțului în nisip a vicepremierului a dat pe afară, supapa de siguranță a pleznit și strada s-a umplut de oameni. Au ieșit la iveală viciile unui sistem care nu respectă și nu valorizează omul simplu, un sistem viciat de corupție și incapabil de eficiență în situații extreme. Condiții perfecte pentru o demisie cu tot cu guvern, care astăzi îmi pare bine premeditată. Azi avem un guvern apolitic dar care nu vrea să supere pe nimeni din politică, să se pună bine cu toate partidele că are nevoie de ele ca să conducă la anul țara și economia.
În parlament, însă la voturi pe tot felul de dureri național-bugetare se arată că alianțele partidelor de la începutul anului nu mai sunt ce-au fost. Dragnea a și declarat de altfel pe finele sesiunii parlamentare de miercurea trecută, în ședința pe legea bugetului, că, coaliția PSD-UNPR-ALDE nu mai există. Există doar o alianță parlamentară când e de vot în plen altfel decât liberalii.
Sfârșitul de an prinde atât PSD cât și PNL-ul serios șifonate de frământările ultimelor luni lucrând la imagine și inventând tot felul de coduri și norme de etică și integritate, UNPR-ul de la un partener vital pentru guvernare pesedistă riscă să piardă tot după accidentul Gigină și refuzul lui Oprea de a demisiona (gurile rele zic că dacă demisiona, astăzi Ponta încă guverna), în timp ce ALDE e în opoziție perenă cu tot ce mai mișcă în țara asta. În atari condiții, o resetare politică autentică a politicii românești mi se pare sinonimă cu călcatul în străchini, de vreme ce avem o guvernare tehnocrată care se înclină politicii momentului, iar partidele fac ceea ce știu să facă mai bine: schimbă blana dar năravul, ba!
Am zis și eu, n-am dat cu parul!
comentariu de Radu Florea
