Punctul pe I cu Radu Florea-Indexare să fie, da’ să știm și noi…
Indexare să fie, dar să știm și noi…
Se pare că o să știm, de indexare automată, în câteva luni de zile. Dacă e să-l credem pe cuvânt pe purtătorul de…cuvânt, al guvernului, Dan Suciu, într-o lună se va face lumină în legea salarizării bugetare.
De ce e asta important pentru economie și clasa muncitoare? Păi, în primul rând și măcar pentru că, sunt vreo un million și trei sute de mii de joburi la stat care bune, rele cum sunt, bine plătite sau mai puțin, măcar sunt la vedere și prin urmare, aducătoare de taxe și impozite. Periodic, majorări populiste cu damf electoral ale salariului minim pe economie au fost făcute în anii aceștia de economie de piață pe legea junglei. Așa s-a ajuns, zic pricepuții din domeniu, ca un debutant că aibă salariul de bază mai mare decât unul cu vechime în muncă cât China. De criteriile de performanță ce să mai zic, salariile celor mulți sunt la mâna angajatorului, practic, și la stat și la privat. Cu toate normele interne care încearcă să evalueze personalul, câtă vreme se vor face tot felul de angajări pe durată ne- și determinată pe bază de relații subiective de amiciție/cumetrie, totul e un mare fâs. La privat, nu-i mai roz situația. Să nu audă patronii de organizarea sindicală la ei în bătătură, că doar cine divide… poate impera, nu-i așa!?
Tot cu bătrâna Europă avem noroc până la urmă. Și la acest capitol. Pentru că suntem între ultimele șapte țări ale spațiului comunitar care încă nu au un sistem cuantificabil și direct de stabilire a salariului minim, mai zice purtătorul de cuvânt al guvernului, Dan Suciu citat de mediafax.ro. Pînă acum, asta iarăși a fost o portiță pentru scurgerea banilor gri și mai închiși la culoare către subteranul economiei naționale fără lămpaș de orientare. Îți dau minimul ca să cotizez tot așa la stat, zicea patronul către salariat, restul dacă vrei pe sub mână, pe sub masă. Că doar statul știe numai să ia, nu să și dea?! Această abordare s-a purtat multă vreme în zona privată, iar omul disperat după o slujbă n-avea cum mai să facă și mofturi. Piața forței de muncă e așa cum o știm în România, bâjbâind între două târguri de slujbe neapetisante. Cui nu-i place să plece, cam așa s-a spălat pe mâini la chestiune, un fost președinte de țară. Românii au tot plecat, așa că astăzi bugetul de pensii și de asigurări sociale e în moarte clinică. Ne împrumutăm ca să acoperim deficitul de miliarde sau dacă nu ne împrumutăm, atunci tăiem de la investiții. De aia n-avem drumuri, școli, spitale și canalizare. Ne tot învârtim în jurul cozii. Poate că salarizarea asta unitară va limpezi lucrurile. La bugetar ca și la particular. Trebuie început de undeva. Tare mi-ar plăcea să simt asta chiar și așa, interimar vorbind.
Dar, zic și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
