Foto: Radio Tg.Mures Blog PPI cu Radu Florea-Care pe care
Care pe care
Suntem o națiune încă tradițională și tradiționalistă în multe aspecte, inclusiv al mentalităților. Încă valorizăm atitudini și comportamente conforme cu sintagme precum „bătaia e ruptă din rai”, “eu te-am făcut, eu te omor” sau alte atitudini de tip cohones, macho, puternic masculinizate, precum bărbatul care umblă ca la arabi, cu trei pași înaintea femeii. Sigur că suntem și o societate deschisă până la un anumit nivel către evoluție și transformare, iar asta nu doar mânați fiind din exterioriul social- aflat și el într-o continuă modificare- ci și din interiorul societății românești.
De multe ori, violența în familie atunci cînd se întâmplă, e scuzată explicativ, cu vorbe de genul : n-a știut ce face, i-a luat mințile băutura, lasă-l că face pe durul dar îi trece că-i băiat bun, sau așa e femeia, cum ? păi, ascultă numai de palmă…interesant este că au început și unii bărbați să o ia pe coajă! Oricum ar fi exprimată, violența nu rezolvă nimic ci doar escaladează problemele de cuplu. Dialogul verbal controlat, abținerea de la folosirea forței brute, a gestului fizic ofensator, ar trebui să fie indici de educație și deschidere spre conciliere când simțim o situație de criză. Problema e una de orgoliu în cuplu, de a dovedi cine controlează pe cine, cine e masculul alfa și cine i se subordonează. O atitudine violentă ascunde tare vechi, conflicte nerezolvate, amânate și ignorate pe principiul timpului care vindecă toate rănile. Dacă ar fi așa, mă întreb de ce violența domestică, de familie, continuă să fie semnalată?
Vorba ceea, tot din popor: întreb și eu, că nu dau cu parul…
