Foto: Radio Tg.Mures Blog PPI cu Radu Florea- De ziua Iei, purtăm și noi ceva?
O ie, două ii…
Uite că ceva, ceva, simboluri tot mai avem. Ia, această la ,,Blouse roumaine,, , zimbrul de Hațeg, bisericile săsești fortificate cât mai stau în picioare, icoana de pe sticlă și frescă de la Voroneț, gulașul și pălinca din secuime, gemul de la Topoloveni și de rubarbă de la Saschiz, bordeiul cu târnaț, Cumințenia Pământului, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului; de vulcanii noroioși din Hercinicii Dobrogei ce să mai zic. Ce facem cu ele, asta e întrebarea?! Le vizităm, le pupăm în zi de hram și apoi le facem cadou la alții? Sau le scoatem la înaintare, doar-doar ne-or scoate ele, pe noi în lume?!
Joi, austriecii cădeau pe spate la Parada Iei de la Palatul Schonbrunn, de frumoase ce erau româncele de Ostereich din Viena, asezonate cu frumoasele cămeșe țărănești cusute de mână, potrivite de minune la blugi ca și la rochii de seară pentru întâlniri de protocol, cum tare-i plac cuplului prezidențial de la Cotroceni.E bine că se revalorizează ia de câțiva ani de zile. Face parte din amprenta noastră identitară de sute de ani. De vreo sută și a pictat-o marele Henri Matisse, tăticul fovilor, de la începutul secolului trecut a purtat-o cu mândrie regina Maria a tuturor românilor, și uite că gena ei britanică n-a făcut alergie la in sau la borangicul din tesătură!?
N-ar strica să o purtăm și noi. Și nu doar atât. Să ne o asumăm identitar cu mândrie și cu acea înțelepciune neaoșă, firească, venită din negura vremurilor prin care au trecut-o bunii și străbunii noștri, duminica la biserică, în respectul cuvenit după tradiția locului și rostul lor pe acest pământ.
Zic și eu, că nu dau cu parul…
