Foto: Radio Tg.Mures PPI cu Radu Florea- C-așa o vrut Dumnezeu
C-așa vrut Domnul
E doliu național astăzi în țară pentru români din afară. Morți în Italia, prinși sub dărîmăturile produse de cutremurul de săptămâna trecută din Amatrice, o zonă centrală oarecum, din peninsula Italică. Dumnezeu să-i aibe în pază.
Între aceștia, și-a pierdut viața o femeie de peste 60 de ani, care plecase de la ea de acasă din Moldova printre străini, ca să facă niște Euro în plus pentru tratamentul nepotului rămas acasă, bolnav de leucemie. Cum altfel decât având grijă de alții mai bătrâni decît ea?! Pentru că a putut, încercând să salveze viața nepotului, și-a pierdut-o pe a ei. Trebuia să rămână neputincioasă acasă, cu brațele încrucișate, să vadă cum i se duce nepotul?Ce poți să mai spui? Unde e dreptatea, justețea divină? Uneori, explicațiile refuză să îmi apară după o judecată rațională. Ajung chiar să consimt precum, buna-mea dragă care, în înțelepciunea multelor văzute și suferite în viață, mintenaș bate suta: Așa o vrut Dumnezo, copile…așa o vrut Dumnezo…
Așa o fi, bunică, dar nu-i drept. Dar cine-s eu să judec dreptatea și strâmbătatea în lume? În căutare de o viață mai bună, mulți români au plecat cu milioanele în lumea largă după decembrie 89, ca și pe la începutul secolului trecut ori după cea de-a doua conflagrație mondială, când țara a fost confiscată de comuniști. Unii, căutând libertatea și prosperitatea, și-au găsit moartea printre străini, precum cei unsprezece conaționali din Amatrice. Alții mor zilnic acasă, dezinfectați ca să fie infectați în spitale insalubre sau accidentați mortal pe șoselele noastre, ajunse în topul european al nesiguranței la volan. Ar trebui să fim mereu în doliu la cât e viața de nedreaptă, uneori.
Zic și eu…, că nu dau cu parul!
