90 de ani, o inimă de român!

Publicat de MIRELA ROTAR, 1 noiembrie 2018, 10:00

Ioan Pop de Popa (n. 6 octombrie 1927, Oradea) este academician, profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară. De numele său și al profesorului Radu Deac se leagă prima operație pe cord deschis efectuată în România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. Așadar, anul acesta s-au împlinit 45 de ani de la acel eveniment, de pionierat în chirurgia românească. Pe bună dreptate, datorită meritelor pe care le are, Ioan Pop de Popa este considerat în prezent fondatorul chirurgiei cardiovasculare moderne din România.

Dr. Ioan Pop de Popa

Acum mai bine de 20 de ani, profesorul Ioan Pop de Popa îi acorda redactorului Virgil Natea, de la Radio Tg. Mureș, un interviu pentru emisiunea ”Sănătatea pentru toți”. Redăm integral acest interviu înregistrat la 11 august 1997 și publicat  în ediția aniversară 40 de ani a Almanahului Radio Tg.Mureș, 2 martie 1998.

Reporter:    Ce face la cei 70 de ani pe care aproape i-a împlinit profesorul Ioan Pop de Popa?

Profesor:     Mă găsesc în perioada sintezelor, adică la vârsta la care am dreptul să trag niște concluzii privind situația medicinei românești. Medicina românească a fost, este și va fi totuși o medicină apreciată în lume. Din foarte multe puncte de vedere. Este adevărat că nu dispunem de dotarea de care dispun alte țări, car ușurează foarte mult practica medicală acolo, însă în bună măsură dezumanizează medicina. Pe când medicii noștri au o pregătire intelectuală foarte bine documentată, iar practica medicală este foarte apropiată de ceea ce trebuie să simtă un bolnav vizavi de ei.

Reporter:    Se poate spune, atunci, că medicul român pune foarte mult suflet în ceea ce face în profesiunea sa?

Profesor:     Da, așa este. Practic este o medicină umană, care e – să zic așa- mult apreciată de pacienți.

Reporter:    Totuși, trebuie să ne gândim că tehnologia avansează și că medicina nu poate face abstracție de desvoltarea tehnologică, de inginerie și aplicațiile acesteia în medicină. Pornind de aici, cum vedeți dumneavoastră legătura care trebuie să existe între dezvoltarea medicinei și cea a tehnologiei?

Profesor:     Eu m-am specializat În Statele Unite în chirurgia cardiovasculară și am adus foarte multe elemente de acolo, pe care le-am introdus în medicina românească. Însă adesea eram surprins de faptul că un bolnav era cunoscut numai din dosare, din cifre, din analize. Și ăsta era deznodământul fatal. Lipseau: discuția personală cu pacientul, contactul sufletesc cu el, pentru că, în fond, 50 % din succesul unui act medical este datorat încrederii pe care pacientul ți-o acordă și practic legăturii care se creează între medic și el.

Reporter:    Medicina, cercetarea medicală, alte domenii conexe au depășit aunite bariere, considerate până nu demult sacre. S-a trecut – ca să zicem așa – peste acea limită care separă viața de moarte. Vorbiți-ne despre această limită a fizicului uman.

Profesor:     Specialitatea mea de chirurgie cardiovasculară am desfășurat-o în permanență la limita dintre viață și moarte. Am ajuns în situația în care facem lucruri cu totul deosebite. Și anume: să oprim ”în loc” inima bolnavului, când facem operații pe cord deschis, lucru care nu se întâmpla decât odată – atunci când omul trecea în neființă. Însă știința ne-a pus în mână și posibilitatea de a readuce ființa respectivă la viață prin stimularea inimii, care-și recâștigă drepturile prin dominarea fenomenului VIAȚĂ ca organ simbolic al vieții. Adică, vreau să spun că nu suntem niște ”izoteos”; suntem niște oameni care avem o putere deosebită în sala de operații și care în afara sălii de operații devine practic o iluzie.

Reporter:    O ultimă întrebare adresată profesorului doctor Ioan Pop D. Popa: în contextul evoluției actuale românești, în ce direcție se îndreaptă medicina românească tradițională?

Profesor:     Vreau să vă spun că medicina românească a înregistrat un fel de curbă a lui Gauss. Când sus, când jos. Când sus, când jos. Acum suntem jos, dar eu sper să urcăm și să facem ceea ce trebuie pentru pacienții noștri. Cred…sunt convins de acest lucru. Școala românească de medicină va bria, din nou, în constelația școlilor medicale internaționale.

La cei 91 de ani pe care i-a împlinit de curând, academician, profesor doctor docent Ioan Pop de Popa se poate declara mulțumit de ceea ce a realizat prin prisma caracterului său umanist, apropiat de de oamenii cărora le-a dedicat din viața sa atât de mult timp și atenție profesională. Ca o încununare a efortului său titanic de a-și ajuta semenii stă mărturie în trecerea timpului Fundația „Pop de Popa” pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare, pe care el însuși a înființat-o și o conduce în calitate de președinte.

Virgil Natea