A fost odată A.S.A. Tg.-Mureş…

De multe ori m-am întrebat: oare de ce o fi rămas echipa de fotbal A.S.Armata Tg.-Mureş, după atâţia ani, în inimile noastre, ale iubitorilor de fotbal?! Dintr-un singur motiv, cred: pentru că avea o identitate. Vorbim de echipele anilor ’64, ’74-’77, ’80 şi ’90. A.S.A. era echipa noastră, rezultatele erau asumate ca fiind ale noastre, chiar dacă erau obţinute de Laci Bölöni şi compania. Toate acestea erau ale noastre, pentru că erau realizate de ai noştri! Iar băieţii noştri erau din Tg.-Mureş(inclusiv jud. Mureş), precum: Solyom, Kiss, Czako, Onuţan, Varodi, Bölöni, Hajnal, Miki Nagy, Fazekas, Kanyaro, plus Both Gyuri( din jud. Harghita) şi Mureşan (din jud. Alba ), majoritatea, vreau să spun, din zona Ardealului. Acestora li s-au adăugat: Ispir, Pâslaru şi Gligore(veniţi de la echipe din Bucureşti). Cei veniţi din alte zări s-au acomodat foarte bine cu gruparea mureşeană, mai mult, o dovadă în plus, au fost adoptaţi de localnici, şi, mai apoi, s-au stabilit la Tg.-Mureş, iar acum sunt mureşeni cu acte în regulă.

Echipa care a obţinut cele mai bune rezultate, cea din anii 1974-1977, a avut un „dirijor” pe măsură, Tiberiu Bone. Pe lângă faptul că era un practician desăvârşit, Tibi Baci era şi un diplomat de ocazie! Ştia când să mai „închidă” ochii, ştia când nu trebuie să „audă” anumite lucruri, numai ca să fie o armonie deosebită în sânul formaţiei mutreşene.
Povestesc băieţii:
-„Într-o zi de luni, când nu se făceau antrenamente, Tibi Baci intră în cel mai bun restaurant din oraş din acea vreme, Mureşul(care acum nu mai există), pentru a bea o cafea, şi-l zăreşte la o masă pe Mureşan!
-Nea, Tibi! Haideţi aici, la masa mea, ca să nu stau singur.
-Muri, ce cauţi tu aici, la ora asta?
-Tibi Baci, nu vedeţi?, beau un suc de roşii.
-Hai, mă, lasă, te-am întrebat şi eu aşa. Ia zi, ce mai scrie Sportul?
-Păi, ce să scrie? Ca de obicei: că A.S.A. este o echipă solidă, cu un antrenor deosebit!
-Roşcatule, lasă linguşelile…
-Domnu’ Balasz, mai adu-mi un suc d’ ăla de roşii, te rog, îi spune Mureşan chelnerului.
-Măi, Roşcatule, nu exagerezi cu lichidele?
-Nea Tibi, trebuie să mă hidratez, aţi uitat, astăzi avem recuperare, ca în fiecare zi de luni, nu?!
Ce nu ştia Tiberiu Bone atunci, era faptul că „sucul de roşii” adorat de Mureşan era jumătate suc de roşii adevărat, iar restul, cealaltă jumătate, era vodcă!
De-a lungul anilor, A.S.A. Tg.-Mureş a jucat de la egal cu orice formaţie din Divizia A, în perioada menţionată. Cele mai dificile erau jocurile de pe teren propriu, cu Steaua. A.S.A. fiind echipă militară, câteodată trebuia să execute ordinele venite de sus! Povesteşte Florică Ispir:
-„Noi nu aveam voie niciodată să ne clasăm înaintea Stelei! Înaintea unui meci de pe teren propriu, numai ce ne trezim cu… Emeric Jenei(antrenorul formaţiei Steaua) în vestiarul nostru:
-Măi, băieţi! Ambele echipe sunt militare!, ne-a atenţionat nea Imi, după care a părăsit vestiarul!
-Altădată, în pauza unui joc dintre A.S.A. şi Steaua, când noi conduceam cu 1-0 la pauză, a intrat în vestiar colonelul Man şi ne-a spus, pe un ton imperativ:
-Jocul trebuie să se termine la egalitate!
-Iar noi, ce să fi făcut?, am trecut la …executarea ordinului! Câteodată se petreceau şi momente haioase în timpul şedinţelor de pregătire ale jocurilor.Responsabil cu…veselia era Paloma(n.a. Gligore).O dată, după ce Tibi Bone le-a prezentat jucătorilor aşezarea lor în suprafaţa de pedeapsă, atunci când adversarii executau lovituri de la colţul terenului, Paloma i-a spus lui Tibi Baci:
-Maestre, deci eu, când ăia execută cornerele, trebuie să vin repede în careu nostru şi să fac marcaj strâns la…Florică Ispir,nu?!
Râsetele cu tâlc înviorau atmosfera.Altă întâmplare, avându-l în prim plan tot pe Paloma. La meciul din Cupa U.E.F.A dintre Dinamo Dresda şi A.S.A. din Germania, la scorul de 4-1 pentru formaţia gazdă, le-a spus propriilor fundaşi:
-„Hai, mă, să-i lăsăm pe aştia să ne mai dea un gol, că aşa de fain este în tribune când înscriu gazdele”!
Palmaresul deosebit al echipei de fotbal A.S.A. Tg.-Mureş a fost posibil datorită valorilor individuale ale componenţilor grupării mureşene, asamblate într-un joc colectiv de calitate, ale profesionalismului antrenorilor, care au creat un stil propriu de joc, în funcţie de particularităţilor jucătorilor, vă mai amintiţi de contraatacul fulgerător, „specialitatea” formaţiei A.S.A. ?!
Şi a mai fost ceva: spiritul de echipă! Povesteşte fostul maseur Gaal: -„Eu am venit la echipă în anul 1967, împreună cu doctorul Halmagy Emeric, printr-o întâmplare.În vara anului menţionat, s-a disputat un meci între A.S.A şi celebra echipă Universitatea Craiova, iar la o intrare mai dură a unui fundaş oltean asupra unui atacant de-al nostru, s-a iscat din senin o bătaie generală, la care a participat şi…staful medical! Doctorul de atunci al echipei, Peterfi Laszlo, i-a dat cu kelen în ochi lui Oblemenco! După partida respectivă, atât el cât şi maseurul au fost scoşi definitiv din viaţa sportivă de către Federaţia Română de Fotbal! Doctorul Halmagy mi-a dat atunci un telefon la Sovata, unde lucram eu, şi m-a chemat la Tg.-Mureş, la echipa militară. Asta a fost …poarta mea de intrare la A.S.A. Tg.-Mureş”.
Am fi nedrepţi dacă n-am menţiona şi sprijinul autorităţilor locate de atunci, majoritatea problemelor extrafotbalistice rezolvându-se la Judeţeană, dar şi la fabricile din oraş! Cadrul organizatoric era asigurat însă de Armată.
De-a lungul anilor, la A.S.A. s-au perindat generaţii şi generaţii de jucători. Fiecare dintre ele a fost importantă pentru noi, fanii echipei, pentru că ne-am bucurat sau întristat împreună. N-aş zice că una a fost mai importantă decât cealaltă. Fiecare a scris pagini de istorie la gruparea militară, în felul său, în funcţie de potenţialul său. Nu poţi compara perioade diferite, fără a te raporta în timp. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem, generaţia anilor ’74-’77 a fost cea care a reuşit cele mai bune rezultate din istoria clubului: un loc 2, un loc 3, un loc 4, 3 participări în Cupa U.E.F.A. şi o finală de Cupă Balcanică!
Şi acum, după zeci de ani, mulţi îşi pun întrebarea: care a fost cel mai talentat fotbalist al echipei A.S.A.? Unii spun că a fost Hajnal Iuliu, alţii indică un alt nume-Miki Nagy. „Ghinionul” lui Miki Nagy a fost că a avut un concurent redutabil, pe Dobrin!
Cu siguranţă, însă, cel mai bun fotbalist din istoria clubului a fost Laszlo Bölöni. Asta o ştim cu toţii.Aici nu mai este nevoie de argumente.
Undeva, poetul libanez Khalil Gibran scria: „Amintirea este o formă de întâlnire”! Cu trecutul fireşte, dar şi cu perspective de a discuta şi despre viitor. O întâlnire cu bagajul de amintiri, cu albumele de fotografii, cu imaginea reţinută de retină despre unul sau altul…dintre coechipieri. O astfel de întâlnire se produce în data de 7 noiembrie 2014, când o parte dintre foştii jucători ai echipei de fotbal A.S.A. Tg.-Mureş se vor întâlni la Tg.-Mureş, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la fuziunea dintre Mureşul Tg.-Mureş şi A.S.A. Tg.-Mureş.
Nu demult, fostul jucător al echipelor Steaua şi A.S.A., Nicolae „Vodă” Tâmpănaru, îmi spunea: „A.S.A. este precum vinul, pe cât îmbătâneşte, pe atât va fi mai apreciată”!
Chiar şi la vârsta deplinei maturităţi, „trebuie să ne lăsăm traşi înainte de vise, decât împinşi de la spate de amintiri”(Jesse Jackson).

În fotografie:Ioan Ivanici, primul commandant al A.S.A. Tg.-Mureş(1962-1964), colecţie personală.

Aurel Raţiu