„AICI RADIO ROMÂNIA MARE!”
Publicat de radiomures, 5 octombrie 2015, 13:05 / actualizat: 15 octombrie 2015, 12:36
Între 1939 – 1945 au existat peste şaizeci de posturi de radio “negre”. Cele mai multe posturi de radio „negre” au emis sub control britanic. Anglia a creat în iunie 1940 “Biroul pentru operaţii speciale” – “Special Operations Executive” (S.O.E.). În acelaşi an, în cadrul S.O.E. a fost infiinţată Divizia de propagandă (S.O.1) cunoscută mai târziu sub numele de “Political Warfare Executive – P.W.E.” ( Direcţia războiului politic). P.W.E. a organizat numeroase posturi de radio “negre” (“black radio”), inclusiv în limba română. Radio “Sus inima, fraţi români!” a fost primul post de radio “negru” britanic care a emis în limba romănă. El şi-a început activitatea la 12 octombrie 1940 şi a fost deservit de câţiva dintre foştii diplomaţi de la Legaţia Română din Londra. Iniţial, autorităţile britanice i-au propus lui Mircea Eliade să conducă acest post de radio. Apoi l-au numit pe Dimitre Dinu Dimăncescu la coordonarea emisiunilor acestui post de radio. A fost ajutat de maior George Emil Iliescu şi de contraamiral George Ştefan Dumitrescu. În alegerea materialelor şi temelor difuzate de acest post un rol important l-a avut fostul ambasador român la Londra, Viorel Virgil Tilea. Se vorbea despre politica externã şi alianţa României cu Germania. Emisiunile au fost difuzate seara şi au fost transmise până aproape de sfârşitul războiului. Tot sub control britanic au emis din Palestina posturile de radio “negre” “Independenţa română” şi “Lupta de eliberare”. Sovieticii au avut şi ei două posturi de radio “negre” care au emis de la Moscova pe durata celui de-al Doilea Război Mondial: „Adevărul ostaşului” şi „România Liberă”.
Şi România a avut un post de radio “negru”: Radio “România Mare”. Acest post de radio a emis din Bucureşti între 1.01.1941 – 27.08.1944, în special pentru populaţia din Transilvania de Nord aflată sub ocupaţie hortystă. Postul avea emisiuni zilnice în limbile română şi maghiară şi de două ori pe săptămână în limba germană. Emisiunile în limba română încercau să menţină moralul populaţiei româneşti, transmitând emisiuni cu caracter naţionalist şi acreditând ideea că postul emite de undeva din Ardealul cedat, mai precis de prin Munţii Călimani. Postul de radio “România Mare”şi-a încetat activitatea după intrarea trupelor sovietice în România (27 august 1944). În Arhiva de istorie orală – Radio România se păstrează amintirile profesorului Petre Ercuţa, cel care între 1941 – 1944 a fost redactor la Radio România Mare.
În anul 1941 câţiva ofiţeri destoinici din Marele Stat Major al Armatei române au iniţiat şi înfiinţat postul de radio secret şi mobil Radio România Mare al Marelui Stat Major Român. Acest post funcţiona într-o clădire anexă situată lângă marea clădire a Marelui Stat Major de pe strada Ştirbei Vodă. Duba în care erau instalate aparatele şi microfoanele de emisiune era plasată în curtea interioară a Marelui Stat Major şi nu putea fi văzută din stradă. Pe toată strada Ştirbei Vodă până la Cişmigiu erau plasate posturi de observaţie care aveau sarcina să telefoneze imediat dacă observau cumva o maşină germană care se îndrepta spre clădirea Marelui Stat Major, unde era postul de emisiune. Colonelul Alexandru Ghimuş ţinea sub observaţie această linie de observatori. El era însărcinat de conducerea Marelui Stat Major să conducă acest post de radio. Redactorii şi colaboratorii postului de radio au fost recrutaţi numai din rândul ardelenilor pentru a se evita orice indiscreţiune privitoare la existenţa acestui post de radio secret. Iată numele principalilor colaboratori ai postului de radio: doctor în drept Octavian Buzea, fost ajutor de primar al municipiului Cluj; doamna Buzea, profesoară de istorie, soţia doctorului Octavian Buzea; avocatul Preda din Cluj; Puiu Barbu, fiul directorului Bibliotecii Universităţii din Cluj; scriitorul şi muzicologul George Zbârcea din Cluj; profesor de educaţie fizică Ilieş – folosit pentru emisiunea în limba maghiară şi profesorul universitar Ercuţă Petrache care a fost folosit pentru emisiunea în limba germană. Conducerea tehnică a emisiunilor era asigurată de doi ingineri specialişti în radiofonie şi de un tehnician de radio, Davidescu. Căpitanul inginer Cezar Ionescu conducea echipa tehnică şi răspundea de buna funcţionare a dubei [staţiei] de emisie.
Radio România Mare emitea în limbile română, maghiară şi germană pe mai multe lungimi de undă. Emisiunile în limba română aveau loc dimineaţa şi seara, câte o oră de fiecare dată. Emisiunile în limba maghiară şi germană se transmiteau numai dimineaţa şi seara, câte 30 până la 45 de minute fiecare emisiune. Conţinutul emisiunilor urmărea să sensibilizeze şi să sublinieze drepturile legitime ale poporului român asupra teritoriului naţional atribuit Ungariei hortyste prin odiosul Dictat de la Viena. În acest scop, fiecare emisiune aducea argumente istorice pentru a susţine drepturile populaţiei româneşti. Se prezenta structura etnografică, majoritară românească a teritoriului răpit, se citau autori străini cunoscători ai poporului nostru, se invoca activitatea marelui revoluţionar Avram Iancu. De asemenea, se sublinia unirea Transilvaniei cu Ţara Românească şi Moldova, înfăptuită la 1600 de Mihai Viteazul, revoluţia lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1774, procesul memorandiştilor şi aşa mai departe. Întâmplările mai importante din teritoriul ocupat de trupele hortyste ne erau zilnic comunicate de Ministerul de Externe al României prin persoana domnului Petre Ercuş din Răşinari, fost ataşat de presă la Legaţia României din Berlin. Textele emisiunilor noastre nu instigau niciodată la ură sau la violenţă faţă de autorităţile maghiare, ci ne îndemnau şi pe noi şi pe maghiari să convieţuim paşnic până când teritoriul naţional românesc va fi retrocedat României. Noi, în emisiunile noastre, puneam pe primul plan ideea menţinerii treze a conştiinţei românilor din teritoriile ocupate şi ne străduiam să insuflăm acestor români încredere şi speranţa că vor fi în curând eliberaţi de trupele româneşti. Emisiunile transmise de Radio România Mare au informat şi opinia publica din ţările europene despre drepturile legitime ale poporului român asupra teritoriului Transilvaniei de Nord.
Munca mea la Radio România Mare a Marelui Stat Major: în primul rând traduceam din limba română în limba germană textele care erau zilnic citite în faţa microfonului. Textele acestor emisiuni în limba română mi se încredinţau personal de către dr. Octavian Buzea, şeful activ al postului de radio. După ce traduceam textul, îl băteam la maşina în două exemplare. Un exemplar din această traducere o dădeam zilnic lui Octavian Buzea, iar un exemplar îl reţineam eu. Emiteam zilnic ca speaker în limba germană cele 8 până la 10 pagini dactilografiate. Emisiunea în limba germană o făceam la ora 6 dimineaţa şi la orele 20 seara la microfonul instalat în duba radio, care era păzită de soldaţi români în uniformă. O dată pe săptămână, colonelul Alexandru Ghimuş ne aduna pe toţi colaboratorii postului de radio şi ne comunica observaţiile lui şi ne dădea noi instrucţiuni pentru activitatea din săptămâna următoare. Ne cerea în mod expres să nu facem cumva vreo indiscreţie în ce priveşte locul unde este instalat postul de emisiune, să păstram cu multă grijă acest secret.(…)
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, Bucureşti, 28.02.1997]
