Biserica Neagră, cea mai mare clădire de cult din România
Publicat de radiomures ☺ᵛᵇ, 31 decembrie 2014, 08:13 / actualizat: 12 martie 2015, 12:02
Biserica Neagră este cea mai mare clădire de cult din România şi totodată un simbol al Braşovului, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic din municipiu, peste 200.000 de turişti trecându-i anual pragul.
Se numeşte Biserica Neagră pentru că a ars la marele incendiu al oraşului din anul 1689 şi după aceea a rămas un timp o ruină înnegrită de fum. Acest nume, iniţial numai popular, s-a impus în secolul al XX-lea ca denumire oficială a monumentului, edificiul fiind catedrala comunităţii parohiale ‘Honterus’ din cadrul Bisericii Evanghelice din România.
În acest spaţiu sunt cunoscute mai multe biserici albe, cum ar fi Bela Crkva în Banatul sârbesc, Biserica Albă în Albeşti Târnava de lângă Sighişoara, Biserica Albă de la Viscri de lângă Rupea, însă există o singură ‘Biserică Neagră’, cea din Braşov, spun reprezentanţii comunităţii evanghelice.
Superlativele care subliniază cel mai bine importanţa Bisericii Negre sunt: cea mai mare clădire de cult din România cu o lungime de 90 de metri, lăţime 27-37 de metri, înălţimea zidurilor 21 de metri, coama acoperişului de 42 de metri, înălţimea turnului la cruce de 65 de metri. Biserica Neagră este şi cea mai mare biserică-hală de la răsărit de Viena, având toate navele la aceeaşi înălţime, dar şi una dintre cele mai mari clădiri de cult medievale în spaţiul dintre Domul Sf. Ştefan din Viena şi Hagia Sofia din Constantinopol. Biserica Neagră deţine şi cea mai mare orgă mecanică din România, cu circa 4.000 de tuburi, având un timbru deosebit de frumos, potenţat de acustica bună a bisericii. La Biserica Neagră se află şi cea mai mare colecţie din Europa de covoare orientale vechi din Asia Mică, aflată în afara Turciei. De asemenea, Biserica Neagră are şi cel mai mare clopot mobil din România, în greutate de 6.000 de kg. Clopotul Bisericii Patriarhiei ortodoxe din Bucureşti este mai mare, dar este fix şi numai limba este mişcată.
Deoarece Braşovul era situat la extremitatea sud-estică a Occidentului şi a sferei de influenţă a Bisericii romano-catolice, reprezentanţii acesteia au căutat să impresioneze în plus străinii care veneau la Braşov prin ridicarea unei biserici mari. Cel care a avut această viziune a fost parohul Thomas Sander, care a activat între anii 1377-1419 la Braşov, el fiind întemeietorul principal al construcţiei, atât a altarului cât şi a navei. În anul 1383 a început construcţia bisericii cu hramul Sfintei Fecioare Maria, iar în anul 1385 s-a emis prima scrisoare de indulgenţă pentru sprijinirea construcţiei bisericii de către arhiepiscopul de Strigoniu (Esztergom-Ungaria), în eparhia căruia se afla atunci Braşovul. Prin scrisoarea de indulgenţă le erau iertate păcatele celor care contribuiau la construcţia bisericii le erau iertate păcatele. În anul 1399 a fost emisă o primă scrisoare de indulgenţă şi de către Papa Bonifaciu IX, altele similare emise la Roma urmând în anii 1422, 1450, 1475,1516.
La invazia turcească din anul 1421 biserica încă neterminată a fost distrusă cel puţin în parte, însă după aproape un secol de la începerea ei, construcţia a fost în mare parte terminată. În secolul XVI, în perioada introducerii Reformei bisericeşti în Transilvania, a fost înlocuită limba latină limba maternă a credincioşilor saşi, în luna octombrie 1542 fiind ţinută prima slujbă evanghelică luterană în limba germană în biserică. În primăvara anului 1544 a fost ales cel dintâi prim-preot evanghelic luteran, marele pedagog şi umanist Johannes Honterus (1498-1549), atunci fiind îndepărtate din biserică icoanele şi altarele care până atunci serviseră slujbelor catolice.
Numeroasele cutremure din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au afectat construcţia şi au produs pagube mai mici, înlăturate prin reparaţii, iar în timpul marii epidemii de ciumă dintre anii 1602-1603 au fost înmormântaţi în biserică mai multe sute de morţi. La marele incendiu al oraşului Braşov din 21 aprilie 1689 a ars şi biserica. Mai întâi a ars acoperişul, care s-a prăbuşit asupra bolţilor şi le-a distrus parţial, iar apoi a ars interiorul bisericii cu întreg mobilierul: orga, altarul, amvonul, stranele, covoarele. Clopotele din turn s-au topit din cauza căldurii şi au căzut, distrugând şi vestitul ceas din turn. Numai cristelniţa din anul 1472 şi tezaurul bisericii din sacristie au rămas intacte. S-a construit un acoperiş provizoiu, s-au turnat clopote noi, iar în anul 1691 s-a ţinut prima slujbă în biserică după incendiu.
În anii 1693-1694 s-a ridicat noul acoperiş, iar doi ani mai târziu s-au făcut şi amvonul şi stranele senatorilor. În perioada 1710-1714 au fost construite galeriile din navele laterale, iar în anul 1729 a început construcţia coloanelor pentru bolta corului. Altarul nou, stranele noi şi scările în spirală pentru accesul la galeriile laterale s-au construit între anii 1865-1866.
În anii dinaintea Primului Război Mondial s-au început cu sprijinul statului maghiar lucrări de restaurare, întrerupte însă din cauza războiului. Încălzirea cu aer cald a bisericii se realizează în anul 1937 în urma unei donaţii generoase făcută de epitropul Samuel Sachiel. Şi al Doilea Război Mondial întrerupe lucrările de restaurare, care sunt reluate abia în anii 1969-1977 de Direcţia Monumentelor Istorice, fiind renovate atunci faţada de sud şi acoperişul bisericii, iar interiorul este renovat între anii 1981-1984 cu sprijin din partea Bisericii Evanghelice din Renania. Restaurarea faţadei de nord a continuat în anul 1987, apoi au început lucrări la faţada de vest şi a turnului bisericii, acţiunea fiind încheiată în anul 1999. Un an mai târziu Biserica Neagră beneficiază de o iluminare ornamentală nocturnă, iar în 2001 a fost încheiată şi renovarea orgii mari.
‘Biserica Neagră a schimbat patina ei veche, astfel încât numele ei aproape că ar putea fi schimbat în ‘Biserica pestriţă’. Însă această coloristică variată probabil cu trecerea timpului se va întuneca din nou, oferind generaţiilor viitoare din nou o imagine mai apropiată de noţiunea veche de Biserica Neagră’, mai spun reprezentanţii acesteia.
Orga Bisericii Negre, una dintre comorile bisericii, a fost construită între anii 1836-1839 de către firma Bucholz din Berlin, fiind apoi temeinic restaurată de o firmă elveţiană specializată, între anii 1998-2001. Turiştii care vizitează vara acest obiectiv turistic deosebit pot asculta concerte de orgă susţinute de organişti renumiţi din ţară şi din străinătate alături de corul Bach al Bisericii Negre, înfiinţat în anul 1933 de muzicologul şi profesorul Victor Bickerich, care între anii 1922-1962 a fost organistul Bisericii Negre. În prezent corul este condus de organistul Steffen Schlandt.
Băncile cu speteze mobile din nava principală au fost instalate în biserică în anul 1937, odată cu introducerea încălzirii. Aceste bănci permit vizitatorului, care la începutul serviciului divin stă cu faţa la altar, să se aşeze în timpul predicii sau la concerte cu faţa spre amvon sau orgă.
Biserica Neagră a fost vizitată în luna mai a acestui an şi de moştenitorul tronului Marii Britanii, Prinţul Charles, care s-a arătat impresionat de edificiu şi a spus că va reveni. ‘O singură vizită a Bisericii Negre nu poate fi suficientă, deoarece acest monument uriaş nici nu poate fi cuprins dintr-o singură dată. Doar vizite repetate ne pot apropia de istoricul, frumuseţile şi valorile bisericii, astfel ca noi să ne simţim tot mai acasă şi să apreciem tot mai mult şi mai bine această parte valoroasă a moştenirii culturale braşovene’, mai spun reprezentanţii Bisericii Negre.
Sursa foto : ghidturistic.org
