Foto: Radio Tg.Mures Blog PPI cu Radu Florea-Rock on, bade…
Rock on, bade…
Suntem o țară de festivaluri, asta este clar, mai ales când nu facem politică. Dacă e vară și vacanță, România e la plajă sau măcar la un festival de weekend de la țară. Principala caracteristică a acestora a fost, multă vreme după 89, tandemul mici- bere la plastice. De regulă, garnisite cu tarabe pline de produse pseudartizanale, kitsch made in China. De la festivalul sarmalelor, al gulașului, mustății și usturoiului, inventivitatea autorităților locale și județene se leagă de povești turistice gen, caninii lui Dracula și nunta anuală a Zamfirei, și mai rar de tradiții și obiceiuri autentice, care rezistă peste an fără zarva de iarmaroc.
Ceva tot se schimbă în bine, pentru că mi se pare că în cele din urmă, unii nu se lasă și, recuperează autenticul. Am trecut în weekend pe valea Mureșului spre căsuța de la munte pe care o am acolo, de mai bine de 25 de ani. La Răstolița, mare poliție mare pe drumul european TGM-Reghin-Deda-Toplița; parcările la iarbă verde ale automobilelor sosite la festivalul din zonă și manvrele de intrare-ieșire spre acestea, îngreunau traficul încă de sâmbătă din miezul zilei. În arealul de festival însă, mare surpriză mare: case folclorice autentice din zona văii Mureșului, costume tradiționale, mâncăruri la fel, ceaune, tocăni de miel și de vițel, bulz, țuici și tot felul de palaniețe cu varză, brânză; turdă dulce, ciocolată de casă, siropuri și lichioruri din flori de munte, de făcut herpes instant de poftă. Dar, bineînțeles că nu lipseau micii și berea. Nici urmă de tarabe cu chinezării, cu produse de împrumut specifice globalizării non-valorilor consumiste. În lentoarea amiezii călduroase chiar și de la munte, echipe de dansuri populare se rulau agale, dar hotărât, pe scena de festival. Totul curgea firesc, frumos și autentic, precum apa Mureșului, leneșă și puțină, la vale. Pînă spre seara cea din urmă, aseară, când rockerii ar fi trebuit să-și ia tainul, , încununând chipurile, tradițional?! evenimentul.
Însă mai sus la Lunca Bradului pe valea Ilvei, era Ilva fest, of course, fără pretenții teritoriale, dar care reunea de vineri, folkiști îndrăgiți dar și blues-mani mai cărunți, IGPascu, Dinu Olărașu, Vali Răcilă. Ei, așa mai merge. Om fi avut noi ,,plete pe spete,, din vremuri de haiducie, vorba Phoenixilor, dar rockul nu cred că are și va avea vreo tradiție pe valea Mureșului de sus. Așa cum folclorul autentic nu se face în centrul orașului, ci în vatra satului, și se cântă nu pe tocuri ci-n opinci, chiar dacă meșteșugurile și produsele autohtone trebuie să circule în țară ca să aibă și meșterii populari din ce trăi. Așa și cu rockul: el e OK, bade, dar trebuie pus în locul potrivit, la timpul potrivit și pentru omul potrivit.
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
