Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: Şi Casa Poporului a devenit prea mică
Anul acesta este unul electoral. În iunie vom avea alegeri locale, iar cel mai probabil în noiembrie, parlamentare. Democraţia costă, şi asta nu o spun eu, o spun toţi cei care înţeleg cum funcţionează un sistem democratic. Da, costă. Alegerile costă, referendumurile costă, indemnizaţiile aleşilor locali sau naţionali costă şi ele. E firesc să fie aşa. Doar că la noi oamenii nu văd o activitate a aleşilor care să justifice costurile. În ciuda voinţei poporului, care a dat undă verde reducerii numărului de parlamentari, iată că acest număr a crescut simţitor. Atât de mult încât nu le ajung maşinile, scaunele şi aparatele de vot. Acum patru ani, nici nu trecuse bine prima săptămână de după alegeric că aleşii au și început să se certe. Pe privilegii. Din punctul meu de vedere, putem să avem şi 1.000 de parlamentari şi să-şi ia fiecare drepturile şi privilegiile. Dar să lucreze. Să ţină şedinţele pe Naţional Arena, în situaţia în care Casa Poporului a devenit neîncăpătoare. Dar să lucreze. Ce înseamnă asta? E destul de simplu. Să legifereze. Să nu mai avem sute de ordonanţe de urgenţă şi zeci de asumări de răspundere. Să nu se adune praful pe proiectele legislative, pentru că X şi Y nu se înţeleg cine să ocupe nu ştiu ce funcţie în nu ştiu ce comisie. Nu vreau să-i văd pe parlamentari non-stop la televiziunile de ştiri discutând discuţii. Vreau să-i văd la muncă, în comisii şi în plen. Nu mai vreau să găsesc veşnic uşile cabinetelor din teritoriu închise, dar să mă împiedic de ei pe la diverse tăieri de panglici la 2-3 km de asfalt proaspăt turnat. Iar dacă se apucă de revizuit Constituţia, ceea ce ar fi trebuit deja făcut, căci în urmă cu patru ani acesta era marele deziderat, aş vrea să-i văd documentându-se serios pe tema asta şi discutând cu argumente, nu repetând ca nişte tonomate ideile transmise de liderii de partid. Aş vrea să-i văd că votează după cum le dictează conştiinţa şi după cum cere interesul naţional şi nu după cum ridică şeful de grup degetul în sus sau în jos. Aş vrea să-i mai văd interpelând miniştrii cu rost şi trăgându-i de urechi când nu-şi fac treaba. Adică aş vrea să-i văd că încearcă măcar să facă ceea ce niciun legislativ de până acum nu prea a făcut. Aşa scriam şi acum patru ani şi, dacă scotocesc bine arhiva, şi acum opt ani. Oare anul acesta vom avea aleşi care chiar vor lucra?
Sanda Viţelar
