Bucuria de a fi | Filozofia slow-living

Publicat de Rotar Mirela, 10 martie 2023, 09:36 / actualizat: 10 martie 2023, 19:49

Circula mai demult un banc cu Ion, cel cu 20 de ani de căsnicie pasivă, care în fața judecătorului se justifică: „Dom’ judecător, eu și știu, și pot, și vreau, dar la ce bun atâta grabă?”

Ei bine, om fi noi ardeleni, dar nici măcar lentoarea n-am păstrat-o. Am mai povestit despre năpasta grabei în Bucuria de a fi, e un subiect vast de tot, azi o să disecăm filozofia slow-living, traiul tihnit.

Fast forward

Așa cum fast-food înseamnă mâncare nesănătoasă, așa viața în grabă e găunoasă.
Goana ne-a cucerit și pe noi, e de ajuns sa arunci o privire pe stradă, așa pe la 3-4 după amiaza, să observi mașinile, să asculți claxoanele, șoferi și șoferițe gesticulând, de zici că fug cu toții îngroziți de o erupție vulcanică ce se vede în oglinda retrovizoare.
Credem că cu cât mai repede ne mișcăm, cu atât mai multe vom putea face. Vrem să se întâmple totul iute, dar așa se va petrece și cu viața însăși. Iar cantitatea mare de trăiri nu înseamnă viață de calitate.

Sacul cu activități

Cu cât mai multe experiențe încercăm să îndesăm într-o zi, cu atât nivelul de stres va crește. Graba strică treaba ziceau bunul și cu buna. Precipitarea nu înseamnă eficiență. A îndeplini sarcini sub presiune scade drastic nivelul de creativitate, de atenție și capacitatea de a memora.
Graba ca obișnuință înseamnă de cele mai multe ori un trai haotic, superficial, neorganizat, fără a mai avea timp să apreciem ce avem în fața ochilor.
Când te grăbești, nu mai gândești profund. Nu te mai lași să simți. Totul e o amorțire, precum dinții încleștați când te dai cu un carusel. Luarea mesei devine un automatism, nici măcar nu simți deplin gustul bucatelor, conversațiile se reduc la clișee, îmbrățișările sunt seci și relațiile devin reci. Detaliile și nuanțele dispar. Percepem lucrurile și evenimentele vag, chiar eronat. Luăm explicațiile altora de bune , pentru că noi nu mai avem timp să gândim. Și așa ne transformăm în mase numai bune de manipulat.

Viața tihnită

Pare un concept la modă slow-living, însă e modul original de a viețui. Străbunii noștri erau simpli dar adânci, echilibrați, veseli, atenți la detalii, la senzații, la emoții. Zilele lor curgeau lin, chiar dacă munceau din greu, pentru că orele nu le erau împărțite, sortate, aliniate și așternute într-o agendă cocoșată de atâta povară nedreaptă.
Mergem cu povestea mai departe. Epicur, Schopenhauer și alți mari gânditori erau adepți al stilului de viață tihnit. Ei considerau că plăcerile temporare, care vin și pleacă, nu aduc bucuria adevărată. Iar cele provenite din activități simple, pe termen lung, oferă echilibru și savoare vieții. Ei considerau că graba este cauza principală a nefericirii pentru că a goni mereu după următoarea plăcere nu e altceva decât o iluzie.
Ei credeau că mulțumirea si fericirea nu provin din viața modernă (și pe atunci nici măcar nu știau de claxoane și dead-line-uri, trafic înțepenit sau corporatiști stresați), ci din plăcerile simple, precum cultivarea relațiilor, petrecerea timpului în natură, din artă și cultură. Stimularea continuă ne reține din adevăratele plăceri. Care sunt mai degrabă cele statice, decât cele care se perindă rapid. Încetinirea e necesară pentru a dobândi fericirea, scria Schopenhauer.
Orientalii continuă să-și rezerve zilnic timp pentru activități line, lente, precum mișcarea unduioasă fără forțare, sorbirea ceaiului în pace, plimbările calme afară.

Sunt un apucat! Ce-i de făcut?

Cum putem redeveni normali? Trăgând frâna. Prin simplificarea programului, a învăța să spunem NU când ceva nu ne reprezintă, să ne deconectăm de la tehnologie cât mai des, să fim atenți la ce se întâmplă acum în jurul nostru. În pauze mici de câteva secunde. Doar ciulești urechile și în creier se face liniște. Încetinește ritmul de câteva ori pe zi, de câte ori îți amintești. Întreabă-te des unde gonești? Că la final moartea ne așteaptă răbdătoare pe toți, cât de repede vrei să ajungi la finish?
Vei vedea că rezultatul muncii tale prinde valoare, contur, că discerni lucrurile mai ușor, că devii echilibrat, limpede și precis și mai ales, că ziua devine mult mai lungă, timpul parcă se dilată.

Ascultă din când în când sunetele, admiră priveliștea, cerul, respiră conștient, încetinește ritmul pașilor în mod deliberat, propune-ți mai puține activități, dar de calitate mai înaltă. Dacă-ți alegi limpede prioritățile, dacă aloci timp pentru a-ți simplifica zilele, poți crea o viață cu substanță. Vei face de fapt mai multe și mult mai bine.
Poate te vei simți mai bine în timpul liber cu televizorul scos din priză, cu telefonul închis, la joacă, în pădure, cu copilul tău, sau citind, învățând ori practicând vreo activitate pe care ai neglijat-o până acum, să te sui pe un munte, să dormi în cort, să alergi ori să cânți la un instrument, să meșterești ceva, să desenezi, să gătești sănătos, să faci voluntariat și lista e fără de sfârșit, la fel ca bucuria ce te așteaptă răbdătoare în spatele atâtor momente petrecute în tihnă.

Ascultă rubrica Bucuria de a fi, cu Emanuela Aranyos, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro, de luni până vineri, în emisiunile „Bună dimineața, Transilvania!”, „Pulsul zilei” sau „Sens unic”, iar duminică emisiunea Bucuria de a fi, între orele 11 și 13.

Emanuela Aranyos