Bujorii de stepă înfloriți în rezervația din Zau de Câmpie pot fi admiraţi numai online

Publicat de Corina Muntean, 21 aprilie 2020, 17:12

Bujorii de stepă (Paeonia tenuifolia) au început să înflorească în Rezervaţia botanică de la Zau de Câmpie din judeţul Mureş, unică în Europa. Spre deosebire de altă dată, în acest an roșul aprins al florilor va fi putea fi admirat numai pe online, întrucât rezervaţia a fost închisă din cauza pandemiei de coronavirus.

Rezervaţia funcţionează din 1932 şi, deşi a prins inclusiv al Doilea Război Mondial, niciodată nu a fost închisă publicului în ultimii 88 de ani.

Primele flori au apărut în 16 aprilie şi, pe seama temperaturilor crescute din ultimele zile, tot mai mulţi bujori au început să înflorească la Rezervaţia de la Zau. ”Dat fiind că rezervaţia este închisă publicului vizitator , au apărut multe plante noi, potecile arată foarte bine, cu iarba necălcată şi aşteptăm zilele următoare să vedem cum o să fie când înflorirea e maximă’, a declarat marţi, custodele rezervaţiei, Ciprian Cenan.

Cenan, care este fotograf profesionist, le-a promis celor îndrăgostiţi de bujorul de stepă că va face numeroase fotografii cu florile şi le va posta online, pe pagina de Facebook a rezervaţiei, astfel încât să le aline tuturor dorul.

În fiecare an, în luna iunie, bujorul îşi termină ciclul de înflorire, îşi pregăteşte sămânţa, iar custodele o urmăreşte foarte atent când ajunge la maturitate şi o recoltează când aceasta are o culoare maronie spre negru.

Procesul de înmulţire a florilor, studiat îndelung de primul custode al rezervaţiei, Marcu Sâncrăianu, prevede că secretul este recoltarea seminţei, care nu trebuie recoltată nici prea devreme, nici prea târziu, iar de la plantare până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudinea la care e plantată. Dacă sămânţa nu este recoltată la momentul oportun, bujorul aruncă sămânţa din capsulele în care o ţine şi nu mai poate fi recoltată.

Rezervaţia mureşeană de bujori de stepă, situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie, a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare.

Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.

Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, depinde de temperatură, rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime între 10 până la 30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins, fapt ce le conferă un farmec unic.

Bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă şi din acest motiv a dispărut din Europa: dacă este rupt, bujorul moare în câteva minute.

Rezervaţia de bujori de stepă de la Zau de Câmpie a fost dezvoltată datorită efortului de peste 60 de ani depus de Marcu Sâncrăianu, care i-a îngrijit până la vârsta de 91 de ani, continuat de ucenicul acestuia, Octavian Călugăr, din 2008 până în luna septembrie 2017, când a fost răpus de o boală de inimă, iar din 2017, custode onorific a devenit Ciprian Cenan.

Rezervaţia de la Zau de Câmpie are două loturi: lotul A, declarat grădină botanică, în 1932, şi lotul B, cu suprafaţă de un hectar, care a fost declarată grădină botanică în 1959-1960. În rezervaţia de sus, de 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, la inventarul din 2014 erau 20.000 de exemplare, iar în rezervaţia de jos, care are un hectar, sunt peste 30.000 de exemplare.

Rezervaţia de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri, lotul de jos, iar diferenţa de nivel până la lotul de sus este de circa 25-30 de metri.

Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.

Pe lângă documentele existente despre modul în care aceste flori au fost descoperite aici, o legendă locală spune că o sfâşietoare poveste de dragoste dintre o fată de pădurar şi un prinţ, care s-a încheiat brusc prin curmarea vieţii tânărului, a dus la apariţia bujorului de stepă de la Zau de Câmpie. Legenda spune că bujorii de stepă de la Zau de Câmpie s-au format în locul în care fata îndrăgostită vărsa lacrimi de sânge în timp ce îşi jelea iubitul.