Constantin Ion Parhon – personalitate remarcabilă a endocrinologiei românești
Contestat pentru activitatea lui politică, savantul C. I. Parhon a îmbinat strălucit medicina cu științele naturii, dar care a avut nenorocul să se nască cu 100 de ani prea devreme. S-a născut pe 15octombrie 1874 la Câmpulung Muscel.
Atras de medicină, a urmat cursurile Universității din București și a obținut, în 1900, titlul științific de doctor în medicină cu teza “Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”.
A profesat ca medic la Spitalul Rural „Rallet” și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon. În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București, urmând și un stagiu de perfecționare la Munchen. Între 1909 – 1912 devine medic primar la Ospiciul Mărcuța.
C.I.Parhon s-a implicat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași și profesor de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București. În paralel cu activitatea didactică, și-a continuat activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București.
În 1928 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind, în 1939, membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific.
A deținut și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București membru de onoare al Academiei de Științe Medicale, membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie.
Citeşte continuarea AICI:
