Curtea de Apel Tg.Mureș, achitări și sentință cu suspendare în cazul ”Mănăstirea Sf. Cruci Oradea”

Publicat de Rotar Mirela, 14 mai 2022, 10:04

     Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curții de Apel Târgu-Mureș a pronunțat ieri, 13 mai, în apel, Decizia (nr. 275/A) în dosarul (nr. 5873/102/2013) în care au fost trimişi în judecată 7 inculpaţi, printre care şi maica stareţă de la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea. Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, spălare de bani şi constituirea unui grup infracţional organizat.

  În privinţa infracţiunii de delapidare, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în interes propriu.

   Instanța a admis apelurile declarate de DIICOT Târgu Mureş şi de inculpaţi, desfiinţând integral Sentinţa penală (nr. 125/27 octombrie 2020), pronunțată anterior de Tribunalul Mureș. În rejudecare, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului A la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C și achitări în cazul celorlalte capete de acuzare.

   Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 22 februarie 2021, dar din cauza complexității cauzei instanţa de apel a acordat 11 termene de judecată în cauză.

   Decizia Curții de Apel Tg.Mureș, conform comunicatului de presă:

• condamnarea inculpatului A la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în interes propriu, în formă continuată;

• achitarea inculpatului B, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, de sub acuza săvârșirii participației improprii la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în interes propriu, în formă continuată;

• încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în interes propriu, în formă continuată;

• achitarea inculpaţilor A, B, C, D, E, F, G, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de spălare de bani în formă continuată;

• achitarea inculpaţilor A, B, D, G, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

   Din motivarea deciziei, în care au fost analizate probele administrate în cauză, rezultă că faptele reţinute în rechizitoriu ca fiind infracţiunea de spălare de bani nu sunt fapte de natură penală. Din infracţiunea predicat (folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii) nu a derivat şi nu s-a obţinut un produs ilicit, un avantaj economic în sensul Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată. Prin urmare, s-a dispus achitarea inculpaţilor de sub acuza săvârşirii infracţiunii de spălare de bani.

     Împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală a reprezentat motivul prioritar al achitării inculpaților de sub acuza comiterii infracțiunii de spălare de bani, însă suplimentar acestuia, instanța de apel a adus următoarele argumente: în cazul unora dintre inculpaţi, din ansamblul materialului probator al dosarului rezultă că scopul asumat de către aceștia, odată cu efectuarea acțiunilor de transferare a banilor, care le-au fost puse în sarcină de către procuror, a fost să închidă avansurile de trezorerie acordate, nejustificate și nedecontate, și nicidecum nu a fost acela al ascunderii sau al disimulării originii ilicite a banilor ori al ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; în cazul unui inculpat, precum şi în cazul a trei inculpate, instanța a constatat că aceştia nu au dobândit nicio sumă de bani din infracţiune; una dintre inculpate (maica stareţă) avea cunoștință despre contractele de sponsorizare parțial simulate și despre o parte din transferuri, însă nu a cunoscut nici circumstanțele care au dus la încheierea contractelor de sponsorizare parțial simulate, și nici scopul pentru care transferurile s-au făcut în conturile angajaților sponsorului; în realitate, aceasta era o persoană cu totul străină de societatea sponsor, nu era la curent cu activitatea societăţii, nu știa pe nimeni din societate, deci nici pe vreunul dintre inculpații angajaţi ai societăţii, pe care i-a cunoscut abia cu ocazia derulării procedurilor penale.

   De asemenea, pe baza analizei probatoriului cauzei, instanţa de apel a reţinut că nicio probă din materialul dosarului nu atestă că inculpaţii ar fi pus bazele unui grup infracţional organizat, în accepţiunea dată de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, că aceştia ar fi acţionat coordonat, într-o structură determinată, cu roluri şi ierarhii prestabilite şi că ei ar fi avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave. Instanţa a conchis că activităţile atribuite de procuror inculpaţilor ca fiind infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat nu există.

Virgil Natea