Dragoş Dimitriu: „Arta lui Gabriel Stan face parte din viaţa mea”

Publicat de MIRELA ROTAR, 14 iulie 2020, 14:38 / actualizat: 15 iulie 2020, 20:04

S-a așezat la pian într-o seară iar muzica sa pur și simplu <a ieșit din pictură>, din culorile și ideile Maestrului inimii sale-Gabriel Stan.

Așa a perceput momentul și mai ales minunea acestei compoziţii inspirate din tabloul <El și Ea, o singură persoană>.

Asemenea lucrării lui Gabriel Stan compoziţia sa, prima sa compozitie după ani de cântat la pian, este o producţie 100% brașoveană, este Vocea pe care i-a dăruit-o monumentalei lucrări. Nici nu se putea altfel căci picturile lui Gabriel Stan i-au hrãnit spiritul, i-au bucurat retina de când se știe.

În ce fel? Ne-o spune într-un interviu realizat de Margareta Pușcaș:

R: Bine v-am găsit, domnule Dragoș Dimitriu. Ați mai colaborat cu artistul plastic, cu omul special Gabriel Stan?

Dragoş Dimitriu: Da, cu domnul Gabriel Stan am o istorie foarte lungă pentru că părinții mei, la un moment dat, având o locuință liberă, au putut să pună această locuință la dispoziția domnului Gabriel Stan, să poată să picteze acolo, să aibă „un loc al lui”, un atelier de pictură. Și am trăit practic de mic cu picturile domnului Stan în casă, chiar în camera în care dormeam…

R: Asta da poveste!

D. D.: Da, şi mai vroiam să vă zic că de mic aveam un pat supra-etajat, fratele meu și cu mine, și stăteam amândoi și ne uitam către un anume tablou și zilnic descopeream o altă imagine, alte personaje, alte figuri. Foarte, foarte mult ne-a fascinat pe amândoi. Eu m-am apucat de pian la vârsta de 6 ani și părinții mei, care erau în relații foarte bune cu domnul Gabriel Stan, l-au întrebat ce să facă (pentru că au văzut că am o înclinație artistică) „Să mă ducă spre pictură sau să mă ducă spre muzică?” Și domnul Stan a întrebat un lucru foarte simplu: „Ce-i place mai mult să facă”? Răspunsul era foarte clar: Muzică. Așa am început eu să iau orele de muzică mai în serios. Sigur, am urmărit multe expoziții de-a lungul timpului, şi mai vechi și mai recente, iar arta face parte din viața mea. Arta lui Gabriel Stan s-a pliat foarte bine cu mersul vieții mele de-a lungul timpului, totdeauna am apreciat arta domnului Gabriel Stan. Pe urmă, ne-am întâlnit acum, de curând, cu ideea acestui proiect. Eu nu am mai făcut așa ceva niciodată, adică nu am mai compus niciodată, am mai improvizat poate jazz dar nu am mai compus o piesă. Am vrut să fac neapărat acest proiect pentru că tabloul mi-a vorbit într-un mod foarte profund. Tema aceasta de parte masculină în femeie și parte feminină în bărbat, m-a preocupat în ultimii ani, pentru că, din punctul meu de vedere, un artist trebuie să realizeze că, indiferent dacă este bărbat sau femeie, are și o latură opusă și trebuie să se folosească de ea pentru a crea o artă mai complexă, mai frumoasă.

R: Sunt tare curioasă cum ați procedat…

D.D.: Am urmărit secvențele dar trebuie să vă spun că am avut în vedere mai ales Tabloul, Ansamblul, care întotdeauna te impresionează mai mult decât secvențele.

R: Rezultatul final contează.

D.D.: Da! Rezultatul final are un impact fenomenal. Eu am rămas foarte multe minute fără cuvinte când l-am văzut prima oară și trebuie să spun că în consecință și compoziția a venit foarte ușor. Cumva, a fost o inspirație care a ieșit din pictură și s-a transformat în muzică, eu fiind doar „mediul”, nimic altceva. Am lucrat mai mult de acasă, să vă zic sincer, că în perioada aceea eram la Brașov, de fapt locuiesc în Viena, am studiat acolo și sunt în Viena de 12 ani, dar în perioada asta mai neplăcută, din ultimele luni, am rămas în România (așa am hotărât eu). Aşadar totul s-a întâmplat la Brașov. Compoziția este o „producție brașoveană sută la sută”.

R: Brașovul care e considerat” Salzburgul României”, nu are cum să nu inspire muzical, artistic…

D.D.: Bineînțeles! În primul rând te inspiră natura! Dacă ne uităm un pic și în istoria artei, cei mai mari artiști au fost strâns legați de natură. E un aspect foarte important care într-adevăr inspiră extraordinar de mult.

R: Deci muzica pentru proiectul „El și Ea – o singură persoană ” aproape că s-a născut de la sine, a venit de undeva din eter…

D.D.: Nu m-am așteptat! Am mai avut anumite tentative să compun dar nu le-am urmărit pentru că nu mi se părea că e ceva natural. Dar de data asta nu a fost așa, de data asta m-am așezat la pian și pur și simplu s-a întâmplat într-o seară. Linia de bază s-a născut destul de ușor și după aia numai am dezvoltat anumite teme și armonii, bineînțeles. Sunt multe elemente în tablou și chiar recomand tuturor să vină la Brașov, să dea o fugă scurtă, în primul rând să se bucure de ce are orașul de oferit și, în al doilea rând, să vină să viziteze Galeria Kron Art, să vadă pictura live și să se lase inspirat pentru că lucrarea vorbește pe foarte multe planuri (aşa cum mi-a vorbit și mie). Sunt tot felul de simboluri în ea, e greu de cuprins în cuvinte. Eu nu mă voi considera de mâine un compozitor dar pur și simplu cred că e important ca noi artiștii să dăm o voce la ceea ce simțim. Asta e vocea mea. Poate e mai comercial, poate e, nu știu, ca un potpuriu din mai multe teme, cu inspirație din mai multe idei, poate și de inspirație folclorică din diverse țări, este o combinație. Pentru mine a fost important să fac acest pas și să scot în lume, în sfârșit, și o compoziție după atâția ani de cântat la pian.

R: Și sunt convinsă că vor urma și alte colaborări cu Maestrul Gabriel Stan.

D.D.: Eu sunt deschis oricând şi am înțeles că vom avea și un mic vernisaj în care vom prezenta și piesa live și imaginile și se va transmite online.

R: Da, va fi un „mic vernisaj”, doar un mic vernisaj (nu un mare vernisaj), pentru că astea sunt condițiile dar e un pas important, nu ați pierdut timpul degeaba la Brașov.

D.D.: Când am îndrăznit să-l sun pe domnul Gabriel Stan la telefon, după mult timp, că ne-am mai văzut din când în când, bineînțeles, te mai vezi în oraș sau la diverse evenimente dar,  să-l sun eu… nu s-a mai întâmplat (şi acum îmi tremură vocea când îmi aduc aminte), mă gândeam, de fapt mă rugam din suflet să nu cumva să îmi spună NU, să-mi spună că nu mai facem proiectul. Nu se putea întâmpla asta pentru că aşa cum am făcut și o postare pe facebook”, artistul Gabriel Stan depășește această stare de artist, el este un om universal, de fapt. Te așezi la masă și poți discuta cu el pe absolut orice temă și te duce în niște gânduri și în niște profunzimi din care îți revii de-abia după ceva vreme.”

Margareta Puşcaş

Transcriere audio: Corina Muntean