El și Ea – eterna poveste

Publicat de MIRELA ROTAR, 24 iunie 2020, 15:49 / actualizat: 24 iunie 2020, 22:32

De câteva sãptãmâni, suntem martorii naşterii unei lucrări monumentale pe care pictorul Gabriel Stan a numit-o „El şi Ea – o singurã persoanã.” Compoziția finalã, alcătuitã din 10 secvențe, s-a conturat step by step, aproape sub ochii noştri.

Cum tot ce face Maestrul e inedit, şi acest „work in progress” şi-a gãsit locul, inclusiv în spațiul virtual (pe facebook-ul şi site-ul Radio Tg.Mureș, TAT TAM Festival şi Gabriel Stan).

La ce viseazã acum „partenerii de joc”? La un vernisaj gãzduit de atelierul artistului. În luna iulie, tema eternã a Iubirii va fi completatã şi dusã mai departe de pianistul Dragoş Dimitriu. Nu vor lipsi nici surprizele.

Sãrbătoarea de la Kron Art Braşov va omagia, de fapt, Iubirea. Dragostea. Bucuria de a trăi. Mult a fost, puțin a rămas.

R: Bine v-am regăsit, domnule Gabriel Stan. Cum stăm cu proiectul „El și Ea – o singură persoană”?

Pictorul Gabriel Stan: Proiectul s-a finalizat, cu ajutorul lui Dumnezeu, și vreau să spun că modalitatea de a rezolva această compoziție a fost cumva împotriva unui curent care se cheamă „Ateismul”. Nu am nimic cu ateii, care pot să creadă în ce vor și să își respecte limitele de cunoaștere, dar trebuie spus foarte clar: Pentru atei, Omul este o ființă care se naște, care se înmulțește și moare, deci punctul de vedere se rezumă doar la existența materială. Ori omul nu este un vierme, omul este o făptură culturală. S-au făcut experiențe, se știe foarte clar, un copil cu care nu vorbești în primii doi ani și nu vede ființă umană, figură, moare! Ori lucrul acesta înseamnă că încă de mic copilul are nevoie de comunicare. Copilul, inevitabil, își dezvoltă, pe lângă identitatea lui fizică și o identitate culturală. Omul este o ființă culturală, de asemenea, mai este și o ființă care are o identitate imaginativă. Nu putem să rupem lucrurile legate de existența lui Dumnezeu. Îmi aduc aminte, când eram în liceu, m-a interesat foarte mult, venise în România un geniu științific, Henri Coandă, și a fost și la Brașov, la Palatul Pionierilor. Eu nu l-am văzut dar l-am urmărit cu Alexandru Stark la Televiziunea Română. Ștark l-a întrebat, la un moment dat, ce studiază. Și el era preocupat atunci de …fulgii de nea. Fotografia fulgi de nea! Și a spus că: „fulgii de nea de la Brașov diferă de cei de la Sinaia”. Mie mi s-a părut într-adevăr o temă extraordinară. Apa cristalizează în stea cu 6 colțuri, niciodată în 5, niciodată în 4 sau 7 sau 8. În 6 colțuri! Și aici există o semiotică subtilă dar peste ani am aflat de fapt cine a preluat aceste cercetări. Este vorba de un japonez, Masaru Emoto, care a scos și o carte și care demonstrează științific existența, dacă vreți, a lui Dumnezeu, existența forței Cuvântului. Cuvântul are o forță semantică, de înțeles literar, cuvântul are o forță semiotică, de semn, de semnificat și are și o formă muzicală. Ei bine, el a luat o sticlă de apă și a scris pe o sticla de apă cuvinte urâte si pe o altă sticlă a scris cuvinte frumoase. La o sticlă a cântat lucruri bune, la alta lucruri rele. Deci binecuvântarea asupra apei a făcut, în momentul în care a înghețat cristalul de apă, ca acele cristale, acea apă care a fost binecuvântată (deci există apă sfințită, demonstrată științific) sã cristalizeze perfect. Descoperirea lui Masaru Emoto este, pentru oamenii de știință bineînțeles, dar e un lucru fantastic de important (omul e, cât la sută apă, peste 70 la sută apă, nu?). E foarte important ce vorbești cu un om! Dacă la un om îi spui tot timpul că e prost, că e bolnav, că e nu știu cum …

R: până la urmă te crede…

GS: Bineînțeles! Ori eu am atacat tema asta, a relației între bărbat și femeie din perspectiva asta. Și am mai încercat un lucru: O compoziție în spirală dublă. În Franța, sunt două castele unde Leonardo da Vinci a construit, pe aceeași structură, două spirale simultane. Pe una urci și pe alta cobori. Lucru fantastic, să vezi cum tu urci și pe lângă tine alții coboară. Deci într-un spațiu foarte redus, foarte mulți oameni pot urca și foarte mulți oameni pot coborî. Există și o aplicație (am înțeles de la cineva care a fost în Norvegia) și acolo sunt fiorduri și platouri înalte și ei au preluat ideea lui Leonardo pentru mașini. Ori, compoziția care am reușit să o termin pleacă pe ideea asta, a unei spirale duble, cu două centre de atenție. E important ce v-am spus pentru că eu privesc omul ca un Univers. Când un bărbat iubește o femeie și femeia îl iubește, se întâlnesc două universuri. Discuția despre om este altfel decât despre animale. Vorbim despre conștiința conștiinței, vorbim despre cultură, despre un Univers foarte, foarte complex. Despre asta e dipticul 9’10 .

R: Cum l-ați denumit?

G.S: ” El și Ea „. Deci dipticul, dacă îl vezi din față, în partea stângă este Ea (chiar dacă tabloul se cheamă El și Ea, e normal ca ea să fie protejată, să fie prima) și în dreapta este El, personalitatea, lumea masculină. Asta este compoziția alăturată, care împreună, numai împreunã crează un ansamblu.

R: Un ansamblu minunat pe care abia aștept să îl prezentăm pe paginile de socializare și pe site-ul nostru oficial. Acum visați la vernisaj? Va fi unul aparte, special?

G.S: Da, va fi un vernisaj. Vom încerca să facem un vernisaj prin luna iulie. O să încerc ca la vernisaj să-l aduc ( și mi-a promis că vine) pe pianistul Dragoș Dimitriu și atunci o să prezentăm public lucrarea. E bine să fim optimiști și e bine să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu căci eu spun asemenea lui Leonardo da Vinci că „pictura este singura modalitate prin care omul poate să înțeleagă și să devină creator ca Dumnezeu.”

Margareta Pușcaș

Transcriere audio: Corina Muntean