Expoziția ,,Culturi Bec Artem,, la Galeria UAP din Tg.Mureș!

Publicat de RADU FLOREA, 12 iunie 2016, 20:30 / actualizat: 14 iunie 2016, 19:22

La peste cinci decenii de creație artistică, artistul  italian Antonio Del Donno, din Benevento, expune la Galeriile UAPR de la Palatul Culturii din Tg.Mureș.

Curatoriat de Enrico Gino Binachi, Del Donno are un CV impresionant de expoziții naționale și internaționale. Contemporan cu Robert Rauschenberg, Antonio Del Donno se revendică, după critica de specilitate, zonei de artă  minimală, informală, cu influențele de peste ocean ale lui Rauschenberg și a sa tehnică de combined- painting.

La Galeria de artă de la Palatul Culturii a UAPR filiala Tg.Mureș, artistul expune până în 22 iunie aproape patruzeci de lucrări de tehnică mixtă de mici și medii dimensiuni.

Semnul rapid și incisiv caracterizează abordarea lui Del Donno încă din anii 60 fie că e vorba de peisaje sau de aranjamente arhitectural-urbane (Mario Rotili, 1962). Când Del Donno trece la tridimensionalitatea obiectului, la sculpturalitatea volumelor, soluția pentru care optează este aceea a “receptoarelor de lumină” ( conform aprecierilor critice aparținând lui Achille Bonito Oliva din catalogul Tratto dal catalogo Galleria Portici, 1968).Există la Del Donno o preocupare pentru experimentele declanșatoare ale  unor reacții estetice propunându-ne raportul dintre fluiditatea imateriala a luminii și uzitarea materialor industriale dure, concrete, precum lemnul sau pasticul, în realizarea receptoarelor sale de lumină, acele „contenitori di luce” din care să direcționeze apoi, expansiv, energia luminii.Integrarea elementului fluid al luminii in structura solidă, riguroasă a materiei tridimensionale este principiul vizual pe care artistul îl urmărește în creația sa (cf. Filiberto Menna, 1968).

Interesantă a fost, în anii 70-80, opțiunea desacralizarii pornind de la realizarea Evangheliilor din lemn( foto) acele cărți–obiect de mari dimensiuni revendicate de curentul „arte povera”, așa cum remarcă Mirella Bentivoglio în anul 1978 în Tratto del catalogo Mazotta, ca și noul conformism  al logoiconografiei sale. “Questi metalibri”-aceste “metacărți”, după aceeași sursă critică  raportată la un eveniment ulterior, din 1990.Conștientizarea pierderii autenticității individului (integrat, dar anonim, în consumismul realității socio-economice a sistemului) a declanșat la Antonio Del Donno o tentativă de  revalorizare a persoanei. Soluția o găsește artistul prin întoarcerea la semiotica primitivă a semnului primordial cu recurs la versete biblice, traversând cu tușe ample și violente în angularitatea lor ample spații-fundaluri pentru o punte a iraționalului către rațional- exaltând contraste absurde, fantastice. Gestul amplu completează acest dialog intern cu acuratețea angulară a liniei (cf.Enzo Battara, 1979).

Deplasarea sensului imaginar către geometrizarea impusă de linie, dar prin filtrul cognitiv al unei metafizici  de care școala italiana  nu e străină dacă e să mă refer doar la Giorgio De Chirico neignorând însă, filiația de unică și uriașă anvergură a omului perfect al Renasterii, Leonardo da Vinci.

La Antonio del Donno, pictura e o chestiune de analiză a minții chiar dacă gestul este unul al sufletului. De la raționalitatea mecanică a funcționalului, del Donno baleiază, fără scrupule, beneficiind în lunga sa experiență de peste cinci decenii de creație artistică,  de decantarea matură a cunoașterii ca și a stilului, între reprezentări iconografice si non-iconice către o geometrie a unei arhitecturi afective, declanșând emoția gestului pictural pe care o descoperim la fel ca și în urma celui sculptural, deopotrivă.Criticul de artă Achille Bonito Oliva spunea într-o recenzie că, in cazul lui Antonio Del Donno se poate vorbi chiar despre o nouă antropologie a artei, o veritabilă  linie italiană a secolului XX.

Prin exerciții de suprematism sau de minimalism plastic și verbal, de artă informală și arte povera, mixate senzitiv cu o grafică sintetică a semnului literar, arta lui Del Donno vine de departe (din avangarda futuristă italiană a anilor 60,70) traversând, ideatic și simbolic, prin esența gestului ori a suprafeței de culoare ca și a semnificației acestora, până în prezentul social al existenței noastre. Cercetător neobosit al spațiului vizual, aflat intr-o căutare estetică continuă în acest marasm semiotic al  comunicației superflue, Del Donno găsește mereu noi pârghii de articulare a sensului operei artistice, răscolind  în imaginarul propriu cât și in verbalul social al prezentului sau in arhitecturalul urban al sculpturilor sale.

„Când închei o lucrare, simt că aceasta trăiește de acum încolo în propria sa dimensiune susținută de echilibrul formelor, de armonia și temperamentul gestului, de intuiție, iar aceasta se intimplă pentru că e destinată altora, pentru a le transmite și acestora încărcătura emoțională cu care  a fost realizată,, declară artistul în materialul de prezentare.

Expoziții personale

1962 Pinacoteca Provinciale, Benevento 1965 „Nuove ricerche” – Museo del Sannio, Benevento 1966 Pinacoteca Conventuale, Benevento 1968 Galleria Carolina, Portici 1969 Studio Oggetto, Caserta 1972 Ari Visive, Roma 1975 Senso Unico, Benevento 1977 Studio Oggetto, Caserta 1979 Il Brandale, Savona Galleria l Incontro, Genova 1981 Sala Conventuale, Benevento Studio Inquadrature 33, Firenze 1982 IL Brandale, Savona 1983 Fumagalli Galleria d’Arte Moderna, Bergamo Museo del Sannio, Benevento 1984 Sala Conventuale S. Croce del Sannio, Benevento 1985 Studio Cavalieri, Bologna Fumagalli Galleria d’Arte Moderna, Bergamo Saletta dell’Uva – Belvedere di S. Leucio, Caserta 1986 Fumagalli Galleria d’Arte Moderna, Bergamo Centro Culturale Belvedere di S. Leucio, Caserta Volksuniversiteat, Rotterdam Staats Und Universitatsbibliotek, Amburgo 1987 „Antologica 50 – 87” – Museo del Sannio, Benevento ‘ Palazzo Vescovi, Casertavecchia. r 1988 Centro Culturale Italiano, Zagabria (lugoslavia) 1990 Cattedrale San Domenico, Urbino Palazzo dei Consoli, Gubbio 1991 Fumagalli Galleria d Arte Contemporanea, Bergamo Arte Fiera, Bologna 1992 Arte Fiera, Bologna 1993 Arte Fiera, Bologna Galleria Soave, Alessandria 1994 Civica Galleria d Arte Moderna, Gallarate Hotel Gia, Perugia 1996 Palazzo dei Consoli, Gubbio Fumagalli Galleria d Arte Contemporanea, Bergamo 1997 Ammiraglio Acton, Milano 1998 Studio Oggetto/Mediarte, Caserta 1999 Effedue Galleria d’Arte Moderna, Bergamo 2000 Museo Campano, Capua.

 Expoziții colective

1963 Prernio Porto di Napoli 1965 „Italia Nuova’; Napoli 1968 Premio Frattamaggiore, Napoli; „Linea Sad” Santa Maria Capua Vetere Premio Dodaro, Bari Premio G.B. Salvia Piccola Europa, Sassoferrato 1971 Premio Brunelleschi, Firenze Incontri Sincron, Rimini 1975 „Situazione 75”; Napoli 1976 „Civette a Civetterie” – Galleria dei Bibliofili, Milano 1982 Expo Arte, Bari 1983 Volksuniversiteit, Rotterdam Studio Cavalieri, Bologna Staats Und Universit8tsbibliotek,Amburgo Expo Arte, Bari 1984 Fumagalli Galleria d Arte Contemporanea, Bergamo Expo Arte, Bari Biblioteca Centrale Regione Sicilia, Palermo 1985 Expo Arte, Bari Museo del Sannio, Benevento „Expo Tevere” Roma 1986 „Cartagine-Cartagine 2″; Marcianise 1987 Fumagalli Arte Contemporanea, Bergamo Studio Cavalieri, Bologna 1988 Expo Arte, Bari 1990 Scnltori al Festival di Spoleto ’90 Lineart Gent’90, Belgio IL Librismo, Fiera di Cagliari Spazio Urbano, Spoleto West Room Gallery, New York 1991 Arte Fiera ’91, Bologna Arte Contemporanea Sport Handicap, Bergamo 1993 ‘Der Buchismus”MinipressenMesseGutembergMuseum,Mainz Museo d’Arte Moderna, New York 1994 Expo Arte, Bari ‘DI Carta e d Altro” – Museo Pecci, Prato 1998 „Arte Fiera Bologna” – Galleria Fumagalli, Bergamo 1999 „Arte Fiera Bologna” – Galleria Fumagalli, Bergamo 1999 „Marte” Milano – Galleria Fumagalli, Bergamo.

( prezentare vernisaj 3 iunie 2016, la galeria UAPR din Tg.Mureș,  “CULTURI Bec Artem” a lui Antonoi Del Donno, Italia)

Radu Florea, membru UAPR Tg.Mureș, redactor Radio România Tg.Mureș.