Federico Fellini la TIFF 2020- 100 de ani
TIFF 2020 propune o selecție generoasă de cinema italiano, în secțiunea Focus Italia, și o celebrare a unuia dintre cei mai influenți cineaști din istorie, Federico Fellini, la 100 de ani de la nașterea sa.
Close-up Federico Fellini prezintă opt dintre bijuteriile sale cinematografice, multe dintre ele restaurate digital: I Vitelloni, La Dolce Vita, 8 ½, Giulietta degli spiriti, Roma, Amarcord, E la nave va, La voce della luna.
Maestru al fanteziei, memoriei și dorinței, Fellini a lăsat în urmă peste 20 de filme flamboiante, impresionante vizual și traversate de o melancolie inconfundabilă.
Contribuția unică la cinematografia mondială i-a fost răsplătită cu statuete onorifice la Cannes, Veneția și premiile Oscar, dar și indirect, prin nenumăratele creații care-l citează drept inspirație.
Filmele sale conțin adeseori trimiteri autobiografice – le regăsim și în I Vitelloni (1953), al treilea din cariera sa, despre maturizarea târzie a tinerilor în universul micilor orașe italiene, cu cinci prieteni surprinși în momente-cheie ale vieții lor. Filmul a lansat cariera unuia dintre cei mai populari actori italieni, Alberto Sordi. La dolce vita (1960) i-a asigurat locul în topul celor mai influenți cineaști ai tuturor timpurilor. Un uriaș succes de box-office, cu Marcello Mastroianni și Anita Ekberg în scene devenite iconice, filmul e un comentariu acid despre cultura nocivă a faimei și decadența morală a Europei. Fermecătorul Mastroianni este alter-ego-ul regizorului în 8 ½ (1963), o capodoperă despre blocajul artistic al unui cineast și despre culisele cinema-ului.
De succes s-a bucurat și Giulietta degli spiriti (1965), o apariție senzațională pe marele ecran a Giuliettei Masina, partenera sa de viață, în rolul unei soții înșelate care își explorează subconștientul, prilej pentru scene flamboiante, carnavalești – una dintre temele favorite ale lui Fellini.
Impactul pe care l-a avut mutarea sa de la Rimini în capitala Italiei, la 19 ani, l-a inspirat să creeze mai târziu Roma (1972), un portret impresionist al orașului, un caleidoscop de senzații, locuri și oameni. Comedia Amarcord (1973), în schimb, este o rememorare nostalgică a vieții din Rimini, traversată de personaje excentrice, ironizând ,,eterna adolescență’’ a italienilor sub influența fascismului și a Bisericii.
În drama muzicală E la nave va (1983), o fabulă despre război, filmată în studio și impresionantă vizual, un grup de aristocrați conduce pe ultimul drum o mare cântăreață de operă. Atmosfera se schimbă radical odată cu apariția unor refugiați de război. Din ediția de vară TIFF nu va lipsi nici La voce della luna (1990), ultimul său film. Pelicula reafirmă stilul care l-a consacrat pe creatorul absolut al cinematografiei italiene, într-o aventură fantastică în căutarea idealului feminin.
Diana Gherendi
