Floare de mai – Liliacul

Publicat de radiomures, 15 mai 2015, 11:00

Desi nu este o floare, ci un arbust înrudit cu măslinul si iasomia, liliacul este una dintre cele mai populare flori de primavară, cu un parfum delicat, subtil si persistent. Mirosul său ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoză, a devenit preferatul multor producători de parfumuri sau cosmetice bucurându-se de o faimă internatională.

Liliacul se plantează de obicei toamna, când zilele mai sunt incă suficient de calde ca să nu inghete peste noapte. Tot atunci se pot inmulti tufele; practic, orice vlăstar despărtit de tufa-mamă are şanse să se dezvolre ca un arbust, dacă este lăsat. In funcţie de mărimea lăstarului (de la 1-1,3 m in sus), e posibil să infloreascp chiar in primăvara următoare.

Un alt moment bun de plantare sau mutare ar fi primăvara, când incă nu s-au format ciorchinii pe ramuri. Plantat primăvara, liliacul se va dezvolta greu in primul an, ba e posibil sa pară că se usucă, motiv pentru care trebuie ingrijit foarte atent. Nu va inflori decât în anul următor.

Se sapă in jurul rădăcinii in aşa fel incât să se formeze o minge de pământ care să cuprindă rădăcinile. Mingea de pământ cu rădăcini se umezeste şi se mută lângă locul permanent de plantare, fără a uita să o udăm de câte ori pare că s-a uscat. Se sapă groapa, având grijă sa o facem mai mult lată decât adâncă. Pământul trebuie sa fie usor drenabil, in nici un caz lutos. Se aşează rădăcina arbustului in mijlocul gropii, se acoperă cu pământ amestecat cu ingrăsământ natural si se udă pe parcurs. La final se bătătoreste bine pământul, ca sa nu fie nevoie de un arac sau băţ care să il sustină.

Cum se udă liliacul
Liliacul trebuie udat la inceput de 3 ori pe săptămână, până arată că rădăcinile s-au prins in noul loc. După aceea, poate fi udat numai o dată pe săptămână, când pământul din jurul rădăcinilor este uscat, si mai mult pe timpul verii, când e secetă şi umiditatea scăzuta. Oricum, odată adaptat locului si pământului in care a fost mutat, liliacul va rezista cu bine secetei. Dacă suferă de sete, frunzele liliacului se ofilesc şi se rulează înspre interior.

Cum se taie lilliacul
Tăierile de formare la liliac nu sunt absolut necesare, decât dacă doriti ca arbustul sau tufa să aibă o formă anume si se pot face după ce s-au uscat florile. Tăierile de întinerire sunt obligatorii la arbustii mai bătrâni pentru a incuraja dezvoltarea lăstarilor tineri şi o inflorire abundentă; tăierile de intinerire a liliacului presupun reducerea ramurilor bătrâne la 2/3 din lungime.

După ce florile s-au uscat, sau toamna târziu, liliacul poate fi intreţinut prin tăieri regulate, menite sa imbogăţească coroana tufei sau arbustului, să intinerească planta şi să o facă să inflorească in mai multi ciorchini anul următor. Pentru asta, se inlatură ramurile rupte sau uscate, vlăstarii prea inalti.

Este recomandat ca taierile să se faca toamna; daca acest lucru nu este posibil si arbustul este taiat primavăra devreme, liliacul nu va face prea multe flori in acel an. Pentru ca arbustul să aibă un foliaj cat mai mare, se pot face tăieri si primăvara devreme.

Acest arbust originar din Asia este foarte apreciat pentru inflorescentele sale de culoare albă, violetă sau albastră.

Anual, in lunile aprilie-mai, orasul Rochester (New York) găzduieste cel mai mare festival dedicat liliacului, care durează două săptămâni. Pe un spaţiu de 8 hectare veti găsi, in această perioadă, circa 500 de varietăti de liliac aduse de pe tot mapamondul.

Ca si laleaua, liliacul se numără printre acele cadouri făcute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Cu asemenea prilej avea sa prindă rădăcini în sens propriu şi in vestul bătrânului continent, acolo unde s-au obtinut la scurtă vreme noi varietăti. In Evul Mediu se considera că liliacul adăposteşte în ramurile sale spirite bune, care puteau indruma şi călăuzi pe cel care le chema.

Supranumit „floarea memoriei„, oamenii spun ca mirosul său trezeste amintiri de mult uitate, care pot fi retrăite inamănunt. Liliacul semnifică misterul iubirii, care poate face ca o persoană să uite de sine in dragostea pentru altul. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate să transmită mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti.

Florile galbene semnifică o nelinişte referitoare la sentimentele iubitei, si prin urmare necesită in mod obligatoriu un răspuns lămuritor. Florile roz sunt interpretate ca un reproş, iar cele mov sau lila-violet, folosite mai ales in cadrul logodnei,  ca o mărturisire a încrederii. Liliacul mai este şi un simbol al atracţiei irezistibile, de aceea traditia populară spune că trebuie purtat de fetele care vor să se căsătorească, pentru a chema ursitul.

Liliacul este floarea nunţilor şi aniversărilor, a petrecerilor in aer liber. Pentru că un arbust de liliac are o viată destul de lungă, el mai semnifică traditia, familia, moştenirea spirituală putând fi dăruit mamei, părintilor si rudelor.

Liliacul ca plantă medicinală

În tratamentele naturiste, liliacul are o utilizare relativ restrânsă, fiind folosit în fitoterapie, gemoterapie  şi aromaterapie.

Fitoterapie – De la liliac, ca plantă medicinală, se utilizează frunzele, florile şi fructele. Acestea, prin unele principii active (rezine, glicozizi, uleiuri esenţiale) ajută la ameliorarea sau vindecarea unor dereglaje sau afecţiuni.
Frunzele posedă efecte vasodilatatoare, febrifuge şi vermifuge, fiind folosite, ca adjuvant, în tratarea anghinei pectorale, în combaterea febrei şi în deparazitarea intestinală.
Florile  (se folosesc proaspete – infuzie, sau sub formă de tinctură) prezintă asupra organismului uman proprietăţi tonice şi febrifuge, fiind recomandate în bolile acute cu febră şi în caz de astenie. Fructele stimulează transpiraţia, contribuind de asemenea la scăderea febrei.

Gemoterapie -Datorită efectul vasodilatator coronar, gemoterapia foloseşte mugurii de liliac, sub formă de extracte, în amestecuri de glicerină şi alcool, în bolile inimii şi ale arterelor coronare.

Aromaterapie –Uleiul eteric din flori, se utilizează extern, în tratamentul artritelor şi a reumatismului. Un ulei cu proprietăţi similare, se poate obţine şi în condiţii casnice, punându-se la macerat, în untdelemn de floarea soarelui, flori proaspete de liliac. Timpul de macerare este de 14 zile, după care se strecoară, iar uleiul se trage în sticluţe cu capac etanş. Uleiul volatil sau uleiul gras de liliac nu se administrează intern!

Câteva parfumuri cu note de liliac:

VERSACE-Versace
CHRISTIAN DIOR-Diorissimo
ELIZABETH ARDEN -5th Avenue
CALVIN KLEIN -Contradiction
KENZO-L`Eau Par Kenzo
GUCCI -Eau De Gucci
BVLGARI-Eau Parfumee Au The Vert
Guerlain-Idylle Love Blossom
Elizabeth Taylor -Diamonds And Rubies

sursa: gradinamea.ro, smartwoman.hotnews.ro

foto: floribel.moldagro.md, 81px.com, albumdefamilie.ro