Foto: Okinawa Churaumi Aquarium/ AP Genomul marelui rechin alb ar putea ajuta oamenii
Marele rechin alb ar putea fi, în viitorul apropiat, un salvator neaşteptat de vieţi umane, datorită genomului său uriaş, care are proprietăţi extraordinare, au anunţat oamenii de ştiinţă americani, citaţi de Press Association.
Prima „hartă” a ADN-ului a dezvăluit o multitudine de mutaţii care asigură protecţie împotriva cancerului şi a unor boli asociate procesului de îmbătrânire sau legate de vindecarea rănilor.
Experţii cred că o mai bună înţelegere a modului în care a evoluat rechinul alb, pentru a-şi menţine genomul stabil şi pentru a rezista la anumite boli, ar putea să ducă la dezvoltarea unor noi tratamente de prelungire a vieţii umane. Coautorul studiului, dr. Mahmood Shivji, directorul Centrului de Cercetări Ştiinţifice asupra Rechinilor din cadrul Universității Nova Southeastern din Florida, SUA, este de părere că: „Instabilitatea genomului este o chestiune foarte importantă în cazul multor boli umane grave. Acum am descoperit că natura a dezvoltat strategii inteligente pentru a menţine stabilitatea genomurilor acestor rechini, vieţuitoare cu corpuri mari şi cu durate de viaţă îndelungate. Mai sunt multe de învățat de la aceste minuni evolutive, inclusiv informații care ar putea fi utile în lupta împotriva cancerului şi a bolilor asociate procesului de îmbătrânire și îmbunătățirea tratamentelor de vindecare a rănilor la oameni, pe măsură ce descoperim modul în care rechinul alb reuşeşte să facă aceste lucruri”.
Descifrarea codului genetic al rechinului alb a dezvăluit, de asemenea, dimensiunea crescută pe care o are genomul acestuia. El conţine aproximativ 4,63 miliarde de „perechi de baze”, unităţile chimice ale ADN-ului, fapt care îl face să fie de 1,5 ori mai mare decât omologul său uman. În ADN-ul rechinului alb se află circa 24.500 de gene care codifică proteine, în comparaţie cu cele 19.000-20.000 existente, în medie, în genomul uman.
Rechinii din specia „marele alb” ating o lungime de până la 20 de metri şi o greutate de până la trei tone. Sunt uriaşi străvechi care trăiesc pe Terra de cel puţin 16 milioane de ani.
Autorii studiului au explicat că, de-a lungul timpului, aceste specii au adoptat numeroase modificări moleculare în cadrul genelor asociate cu repararea ADN-ului şi cu toleranţa la deteriorările genetice. Aceste adaptări au acţionat împreună pentru a menţine stabil genomul rechinului alb.
În contrast, oamenii prezintă rate înalte de instabilitate genomială, cauzate de deteriorări succesive ale ADN-ului, considerate vinovate pentru vulnerabilitatea omului în faţa unor boli asociate îmbătrânirii, cum ar fi cancerul.
Genomul marelui rechin alb conţine un număr ridicat de aşa-zise „gene săltăreţe”, denumite şi „transpozoni” – secvenţe scurte de ADN, care sar dintr-o zonă a genomului în alta şi contribuie la accelerarea evoluţiei. Au fost descoperite, totodată și alte mutaţii ale genelor rechinului alb, asociate cu procesele implicate în vindecarea rănilor, inclusiv în coagularea sangvină.
Rechinii sunt recunoscuți pentru capacitatea lor impresionantă de a se vindeca în urma unor răni grave.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Dana Boieriu
Sursa: independent.ie
