Imre Kertész- Doctor Honoris Causa al Universităţii Petru Maior din Tg.Mureș
Scriitorul maghiar Imre Kertész este laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 2002, prestigioasă personalitate a culturii şi literaturii universale.
A primit, de asemenea, cea mai importantă distincţie acordată artiştilor în Germania, decoraţia „Pentru merit”, în 2001.
Ceremonia de decernare a titlului de doctor Honoris Causa va avea loc mâine, la Budapesta, la sediul Academiei Maghiare de Ştiinţe.
Vor fi prezenţi academicieni, ambasadori, personalităţi ale vieţii literare, ştiinţifice şi universitare din Ungaria, România, Germania şi Austria
Decanul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere din cadrul UPM, Iulian Boldea, spune că disticţia este acordată pentru moralitatea faimosului scriitor maghiar:
Imre Kertész a fost deportat, la vârsta de 14 ani, în lagărul de concentrare de la Auschwitz, apoi la Buchenwald, de unde a fost eliberat în 1945.
O mare parte din familia lui a fost ucisă în lagăre. Întors la Budapesta, Imre Kertész îşi continuă liceul, în 1948 îşi dă bacalaureatul şi începe să lucreze ca jurnalist, până când, în urma unor disensiuni cu conducerea publicaţiilor la care era angajat, este concediat. Timp de doi ani este muncitor, iar din 1953 optează pentru cariera de scriitor şi traducător liber profesionist, scriind, pentru a-şi câştiga existenţa, scenarii de comedii muzicale şi divertismente teatrale şi traducând în limba maghiară importanţi autori germani (Nietzsche, Freud, Hugo von Hofmannsthal, Elias Canetti, Ludwig Wittgenstein ş.a.). În 1960, începe redactarea primului său roman, Sortalanság (Fără destin), la care lucrează aproape un deceniu. Cartea a fost publicată cu dificultate, în 1975, iar succesul survine abia în 1985. Scriitorul publică apoi şi alte cărţi care i-au adus prestigiul binemeritat: Căutătorul de urme (A nyomkereső) roman, 1977; Eşecul (A kudarc ) roman, 1988; Kaddis pentru copilul nenăscut (Kaddis a meg nem született gyermekért), roman, 1990; Steagul englez (Az angol lobogó ), proză scurtă, 1991; Jurnal de galeră (Gályanapló) eseuri, 1992; Proces-verbal (Jegyzőkönyv), nuvelă, 1993; Altcineva: cronica schimbării (Valaki más: a változás krónikája ), jurnal, 1997; O clipă de linişte, până plutonul de execuţie îşi reîncarcă armele (A gondolatnyi csend, amíg a kivégzőosztag újra tölt), monologuri şi dialoguri, 1998; Limba exilată (A száműzött nyelv), eseuri, 2001; Lichidarea (Felszámolás), roman, 2003; Dosarul K (K. dosszié, 2006), „biografie pe două voci”, dialog despre viaţa lui Kertész; Cetăţean universal şi pelerin (Cain şi Abel) (Világpolgár és zarándok (Káin és Ábel) (2007), nuvelă; Moştenirea apăsătoare a Europei (Európa nyomasztó öröksége, 2008), eseuri; Aventura exprimării (A megfogalmazás kalandja, 2009), roman; Scrisorile Haldimann (Haldimann-levelek, levelezése Eva Haldimann-nal; 2010), corespondenţă cu Eva Haldimann; O altfel de salvare (Mentés másként, a szerző 2001 és 2003 között írt naplója; 2011), jurnal scris între 2001-2003; Cârciuma finală (A végső kocsma, 2014), note de jurnal, schiţe literare, fragmente de roman. După anul 1989, Imre Kertész e recunoscut ca un important scriitor de limbă maghiară şi capătă, prin traduceri în germană, engleză, franceză, italiană şi suedeză, un renume mondial. Aprecierea de care se bucură Imre Kertész, după căderea comunismului, se reflectă şi în prestigioasele distincţii ce i s-au acordat în Ungaria şi în Germania: Premiul Jószef Attila – 1989, Premiul Opera Omnia – 1992, Premiul Marai – 1996, Premiul Kossuth – 1997, Premiul literar Brandenburg – 1995, Marele Premiu al Tîrgului de Carte de la Leipzig – 1997, Premiul Friedrich Gundolf pentru traducerile sale din germană – 1997, Premiul Herder – 2000; Premiul Nobel pentru literatură pentru anul 2002. A primit de asemenea cea mai importantă distincţie acordată artiştilor în Germania, decoraţia „Pentru merit”, în 2001.
Sanda Viţelar
Foto: www.thetimes.co.uk
