Interviu cu Marc Crehuet, la debutul internaţional pe scena teatrului din Tîrgu-Mureş

Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Naţional Tîrgu-Mureş vine în faţa publicului cu o nouă premieră: “Regele choir” de Marc Crehuet. Aceasta a avut loc marţi, 24 februarie, în sala mică. Piesa reprezintă debutul internaţional al spaniolului Marc Crehuet. Autorul este un regizor şi scenarist de televiziune în vârstă de 36 de ani, cunoscut în Spania pentru sitcom-ul “Pop Rapid”, o comedie -serial în două sezoane, care include recitaluri live ale unor formaţii indie, rock şi pop.
Reporter: Unde vă găsiţi inspiraţia pentru textele pe care le scrieţi? Sunteţi influenţat de alţi dramaturgi sau de viaţa cotidiană?
Marc Crehuet: Trebuie să recunosc că nu am citit atât de multe piese de teatru, aşa că ceea ce mă inspiră sunt lucrurile care se întâmplă în jurul meu şi care mă îngrijorează. Desigur, îmi plac anumiţi autori clasici, precum Mueler, un clasic al comediei spaniole , îmi place foarte mult Dario Fo; de când eram copil tatăl meu mi-a dat să citesc câteva din piesele sale care mi-au plăcut mult. În cazul acestei piese, care este doar a doua pe care am scris-o, inspiraţia a venit dintr-un incident care m-a îngrijorat foarte mult şi despre care am vrut să vorbesc. Am fost rugat de un bun prieten care avea un teatru să scriu o piesă şi stăteam şi mă gândeam că, deoarece filmam la show-ul TV de două sezoane, eram obosit şi voiam să fac ceva nou, ceva care să poată fi jucat imediat. S-a acumulat o energie în mine care m-a determinat să găsesc un subiect provocator. În piesă este vorba despre un om care îşi pierde un ochi într-o revoltă de stradă. Este ceva ce s-a întâmplat în Barcelona, despre care am citit în presă şi mi-a dat de gândit. Am realizat că există multe aspecte ale situaţiei politice şi ale crizei financiare din Spania care trebuie exploatate, despre care trebuie să vorbim. Acum doi- trei ani, când s-a petrecut incidentul, Spania trecea printr-un moment în care se întâmplau multe lucruri, lumea ieşea în stradă, protesta, şi aveai impresia că ceva urmează să se schimbe. Din păcate, nu s-a schimbat nimic de atunci şi până acum, poate se va întâmpla şi asta, dar aceasta este energia care m-a adus în punctul de a scrie piesa.
R.: Este pentru prima dată când un text scris de dumneavoastră se joacă în afara Spaniei. Cum vă simţiţi la acest debut internaţional?
M.C.: Sunt foarte recunoscător echipei de aici pentru că a ales să pună în scenă acest text. De fapt, trebuie să vă spun că este pentru prima dată când cineva îmi ia un interviu în limba engleză. Este foarte emoţionant şi sper că mă descurc destul de bine! Sunt foarte fericit şi pentru mine este o încurajare că fac bine ceea ce fac. Piesa a avut un succes neaşteptat în Spania! Mă gândeam eu că show-ul de televiziune o să meargă bine, dar aceasta era doar a doua piesă de teatru a mea, aşa că nu mă aşteptam să aibă aşa răsunet!S-a întâmplat totuşi, şi cred că unul din motive este că, atunci când eram în repetiţii, s-a mai întâmplat un incident, o femeie şi-a pierdut un ochi tot într-o revoltă stradală şi cazul a fost intens mediatizat. Mi-a fost puţin teamă, deoarece povestea era în toată presa şi nu ştiam cum vor reacţiona oamenii la un spectacol care să aibă tocmai acest subiect, dar asta făcut totuşi ca publicul să acorde atenţie subiectului şi să îi placă spectacolul.
R.: Care este diferenţa între a scrie pentru teatru şi a scrie pentru televiziune?
M.C.: Când am început să scriu acest text, recunosc că m-am simţit uşurat, pentru că nu trebuia să mă mai preocupe poziţia camerei de filmat şi puteam să mă concetrez numai pe dialoguri. De aceea îmi place teatrul, pentru că poţi crea un dialog între două persoane şi să-l faci interesant. Sigur, trebuie să te gândeşti la alte lucruri, dar nu trebuie să ţii cont tot timpul de spaţiile prin care trebuie să treacă personajele, nu trebuie să le mişti foarte mult. Teatrul îţi permite să explorezi psihologia personajelor.
R.: Cum sună piesa în limba română şi cum vi se pare punerea în scenă realizată de echipa de la Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş?
M.C.: Am văzut doar prima parte la repetiţii, aşa că ar trebui să văd totul ca să pot da un răspuns. Desigur, se schimbă mult şi pentru că distribuţia este diferită. Regizorul spectacolului mi-a spus un lucru cu care sunt de acord, şi anume că e o comedie care îţi dă emoţii, te lasă cu un nod în gât, şi asta cred că exprimă foarte bine esenţa acestui text. Mi-a plăcut că am văzut poezie acolo unde nici nu ştiam că ea poate exista, mi-a plăcut finalul anumitor scene. Soluţiile regizorale găsite mi-au creat emoţii la care nu m-am gândit înainte şi asta mi-a plăcut foarte mult.

A consemnat Sanda Viţelar
Foto: Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş