Mesajul Președintelui Director General al SRR, domnul Răzvan Dincă, cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului
Publicat de MIRELA ROTAR, 13 februarie 2022, 12:50 / actualizat: 16 februarie 2022, 21:02
Ziua Mondială a Radioului este marcată astăzi, iar tema din acest an: „Radio şi încredere” serbează independenţa şi seriozitatea radioului.
Invitat la Radio România Actualități, Preşedintele Director General al SRR, Răzvan Dincă, a transmis un mesaj tuturor celor ce iubesc radioul:
Răzvan Dincă: Bine v-am găsit şi la mulţi ani! Mulţumesc că m-aţi invitat! Vedeţi, cred că prilejul acesta e unul care permite să te gândeşti mai mult decât ai face-o de obicei la anumite teme, anumite subiecte şi, în general, aceste tipuri de celebrări, fie că acum e Ziua Mondială a Radioului, fie că altădată eu ştiu ce alt tip de celebrare, cu prilejul unui simbol se întâmplă, te face să te apleci un pic mai mult asupra unor subiecte ce treceau pe lângă tine câteodată, nu le conştientizezi aşa cum ar trebui şi poate ar trebui să o faci. Cred că de aceasta s-au gândit la nivel UNESCO să sărbătorească şi Ziua Mondială a Radioului, precum şi alte, cum am spus, celebrări, pentru că, da, în momentul în care te gândeşti la radio, în momentul în care începi să lucrezi în radio sau în momentul în care începi să conştientizezi că radio e lângă tine, orice s-ar întâmpla în viaţa ta de zi cu zi, constaţi că pasiunea pentru radio este una puternică, nu realizezi poate, ea devine molipsitoare, se transmite repede şi nu trece uşor. Radio creează dependenţă. Odată devenit ascultător, lucrător, manager, devii captiv acestui tip de mijloc media. Te trezeşti cu el, adormi cu el, conduci cu el. Sigur, pentru mulţi radioul este un partener. Eu cunosc persoane pentru care sau cu care radioul alină singurătatea, umple momente goale ale vieţii, mângâie suferinte şi nu vorbesc vorbe mari. Efectiv, cunosc astfel de persoane care au nevoie în permanenţă să aibă un partener nu neapărat de dialog, dar un partener în care să aibă încredere, căci cred că e foarte greu în aceste vremuri să capeţi încredere şi radioul este unul din mijloacele odată ce ajungi să capeţi încredere în acel mijloc media mai greu se zdruncină.
Realizator: Aveţi senzaţia că acest – hai să spun – nu slogan, această deviză, această idee „Radio şi încredere” pentru acest an este întâmplătoare? Petru că, mă gândesc, suntem în pandemie. Doi la mână: suntem în proximitatea tensiunilor din Est, nu departe de noi.
Răzvan Dincă: Ştiţi, aş răspunde aşa: radio este cultură. Cultura înseamnă totalitatea cunoştinţelor acumulate de o persoană, o entitate, o societate în decursul existenţei sale. Cultura înseamnă încredere. În momentul în care îţi faci treaba bine, nevoia de încredere este o nevoie psihică, socială, incredibil de mare şi de importantă. Îţi bazezi deciziile funcţie de locurile unde găseşti încredere, faţă de oamenii unde găseşti încredere, faţă de entităţile care îţi oferă încredere. În afara informaţiilor despre cultură, radio este furnizor de cultură şi, atunci, normal că, atâta vreme cât ajunge să transmită emoţie şi ajunge să intre în sufletele oamenilor, în afară de încrederea în informaţie, mai este şi încrederea în spirit, aceea că are un rol terapeutic asupra ta, te ajută să creşti, te ajută să te ridici. Acum, câte revoluţii o fi declanşat Radioul în general sau câte războaie a oprit, că spuneaţi de ceea ce se întâmplă nu foarte departe de România?
Realizator: Exact.
Răzvan Dincă: Sunt întrebări la care ne e greu să răspundem sau poate că o documentare mai aşezată ne-ar permite să răspundem pe ici, colo, dar rolul acesta al Radioului, în pace sau război, este extraordinar de important.
Realizator: E adevărat.
Răzvan Dincă: Vedeţi, viaţa noastră e aşa câteodată simplă, câteodată complexă, dar de foarte multe ori există constante: câte mese de familie sau cătune aflate undeva în afara mediului, ca să zic aşa, social normal au o singură conectare cu lumea? Câte mese de familie, de seară sau de weekend se produc încă în jurul acestui univers sonor al radioului?
Realizator: E corect. Eu ştiu câte mese, aş putea să spun, am ratat eu dimineaţa auzind o ştire, când te trezeşti, auzi şi te lasă: domnule, a pierdut startul, adineaori s-a întâmplat nu ştiu ce.
Răzvan Dincă: Da, dar, vedeţi câtă muncă în spatele acestui mijloc aparent simplu de comunicare! Ce sinergie pe pregătirea asta specifică, pe care numai voi o ştiţi, care lucraţi în Radio, şi care combină tehnica, munca minuţioasă a documentării, cu vocaţia şi pasiunea meseriei de jurnalist radio, cu datele necesare, că nu e suficient să fii pasionat, mai îţi trebuie voce, psihic, rezistenţă, expresivitate! Câtă înzestrare trebuie să aibă o persoană că el va putea fi considerat un profesionist în radio! Deci, da, voi, care ne oferiţi nouă emisiuni şi, iată, şi acum duminica, când mulţi dintre noi suntem în familie, faceţi un sacrificiu şi puţină lume ştie ce este în spatele microfonului. Poate că de asta mai degrabă acest La mulţi ani! ar trebui să fie adresat nu Radioului ca instituţie, ci Radioului ca şi lucrători. Nu există radio fără oameni, nu poate exista. Adică, dacă ar dispărea orice din Radio, trebuie să mai rămână omul, microfonul şi antena – şi în acel moment tot se va numi Radio. Nu contează în ce clădire…
Realizator: Corect.
Răzvan Dincă: … nu contează în ce ţară, nu contează nimic, contează atât: să rămână omul, microfonul şi antena. Deci, într-un fel, îmi vine să spun La mulţi ani! colegilor din această lume pasionantă a Radioului şi să urez, ca să zic aşa, o îndeplinire frumoasă a vocaţiei. Mai ales că radio este despre viaţă şi despre viaţa noastră.
Realizator: Aşa este.
Răzvan Dincă: Adică, într-un fel, urându-vă vouă ceva ne urăm şi nouă, ca să zic aşa.
Realizator: Ne descurcăm, până la urmă. Domnule preşedinte vă mulţumesc pentru că ne-aţi lăsat să vă dăm acest telefon. Mulţumim, nu, pentru mesaj.
Răzvan Dincă: Eu vă mulţumesc pentru ce faceţi.
Realizator: Şi ultima curiozitate este aşa: cum aţi găsit Radioul, vă place la noi? Vă întreb pentru că am fost vecini de lift cu dumneavoastră vreo două etaje la un moment dat.
Răzvan Dincă: Când?
Realizator: Ei, nu ştiu, că nu număr zilele astea, vă daţi seama.
Răzvan Dincă: Am înţeles.
Realizator: Cum vi se pare? Vă place la noi?
Răzvan Dincă: Provocator. Cred că începutul mesajului meu despre asta a fost, devine molipsitor.
Realizator: A, bravo!
Răzvan Dincă: Devine molipsitor şi acest lucru, aşa am şi început, prin a spune: îţi petreci timpul tot în jurul acestei pasiuni, pentru mine nu neapărat nouă, dar din ce în ce mai intensă. Şi de aici încep lucrurile, pentru că atunci când este pasiune nu mai poţi să spui nici că te duci la serviciu, nici că îţi place sau nu îţi place, asta ţi-e viaţa pur şi simplu.
Realizator: E în regulă. Vă mulţumim pentru prezenţa în program, împreună cu Răzvan Dincă, Preşedintele-Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, pentru că astăzi este Ziua Mondială a Radioului.
Răzvan Dincă: Şi eu vă mulţumesc.
Întrebat despre sloganul din acest an al sărbătorii de astăzi – „radioul şi încrederea”, Răzvan Dincă a amintit că radioul înseamnă cultură, iar cultura generează încredere. Pe lângă faptul că relatează despre evenimentele culturale, radioul este şi furnizor de cultură, a mai spus preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune.
Radioul a fost, decenii la rând, în lumea civilizată, cel mai important mijloc de comunicare în masă, spune într-un mesaj preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Deşi în prezent, informaţiile care ajung la public sunt fie trunchiate, fie presărate cu fake-news, radioul public şi-a făcut datoria din plin în România şi a fost o emblemă a ţării, menţionează academicianul.
El evocă, în context, bogăţia reprezentată de fonoteca de aur a radioului, sau la valenţele culturale ale Radio România. Ioan Aurel Pop îşi exprimă speranţa că radioul va avea un viitor atât în lume, cât şi în România.
