Muzeul Satului din Bran riscă să fie mutat la Sibiu

Publicat de radiomures, 13 septembrie 2014, 09:27

CJ Braşov a mai avut un demers pentru preluarea acestui muzeu şi în 2006, însă nu a putut fi dus până la capăt, din cauza litigiului în ceea ce priveşte terenul. În recenta şedinţa de plen, aleşii judeţului au decis să reia demersurile de preluare a acestui muzeu, care este al brănenilor și care trebuie să rămână la Bran.

Muzeul satului brănean este amenajat în parcul din vecinătatea castelului și a fost conceput ca muzeu în aer liber unde vizitatorii pot admira principalele tipuri de gospodării și anexe gospodăreşti, dar şi diferite instalaţii de prelucrarea a lemnului şi a ţesăturilor din lână.

La ora actuală, edificiul este administrat de către Ministerul Culturii, însă de câţiva ani terenul pe care este amplasat muzeul este în litigiu, fiind revendicat. Tot mai multe voci, ale autorităților de la București, susțin că întreg patrimoniul muzeului ar trebui mutat la Sibiu.

Fostul director al muzeului, doctorul în etnografie Ioan Prahoveanu, spune că acest lucru este de neacceptat și a iniţiat un demers de salvare a Muzeului brănean depunând o solicitare pentru ca obiectivul să fie preluat în patrimoniul Consiliului Judeţean Brașov.

Muzeul Satului de la Bran a fost deschis în 1961 și adăpostește unele dintre cele mai vechi şi mai reprezentative construcţii din zona Branului, dar şi construcţii pastorale, cum ar fi „hodăile”, care există şi în ziua de azi pe dealurile greu accesibile din zonă, spune Ioan Prahoveanu.

Casele ţărăneşti expuse în cadrul muzeului de la Bran sunt construite din lemn, pe temelii de piatră peste care se așează bârne din brad, îmbinate la capete, lipite cu lut și văruite cu alb. Construcțile evidențiază evoluția arhitecturală, de la case cu o singură încăpere la case cu două și trei încăperi, cu tinda frumos împodobită cu ştergare ţesute la războaie de către femei în casele lor. Acoperișurile sunt din şindrilă obţinută în gospodăriile oamenilor, prin prelucrarea lemnului de brad, cu barda sau cu cuţitoaia, după care erau bătute în mii de cuie, astfel ca vânturile puternice de munte să nu-i lase pe săteni fără acoperiș.

Interiorul este tipic caselor brănene: tavanul cu grinzi aparente, cu elemente geometrice și florale, pereții lipiți cu lut și văruiți cu alb și pardoseală din scândură de brad. Locuințele nu au prea mult mobilier ci doar cel strict necesar traiului, cum ar fi vatra, masa, patul, leagănul copilului, adesea suspendat de tavan iar pereții sunt decorați cu icoane, obiecte de ceramică și articole textile.

Un alt aspect important care evidențiază ocupațiile tradiționale ale localnicilor de la acea vreme este prezența principalelor instalații de meșteșug popular, cum ar fi piua, folosită pentru îngroșat și finisat postavul pentru haine, darsta, folosită pentru îngroșatul și scărmoșatul lânii, precum si joagarul, denumit și „moara cu scânduri”.

Muzeul satului din Bran este o mărturie vie a acestei zone etnografice, bogată în cultură și tradiții și reprezintă un punct de atracție pentru numeroșii turiști care vizitează castelul, dar și localitatea.

Vali Blajovan