Ne-a părăsit regizorul Vasile Manta

Îndrăgitul regizor artistic Vasile Manta s-a stins din viaţă la puţin timp după ce a împlinit 68 de ani. Cu o impresionantă activitate începută încă de la vârsta de 9 ani, Vasile Manta şi-a dedicat întreaga viaţă teatrului radiofonic, peste 4 decenii fiind pe rând interpret, regizor tehnic, realizator, inginer de sunet şi regizor artistic, absolvind pe rând Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Electrotehnică, şi Facultatea de regie Teatru, Academia de Arte Luceafărul. A obţinut diploma de licenţă la Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş şi ulterior doctoratul în specialitatea Teatru.
Prin cei peste 40 de ani de activitate neîntreruptă a îmbogăţit teatrul naţional radiofonic cu regia artistică şi coloana sonoră a mii de spectacole şi emisiuni scenarizate la care se adaugă sute de roluri interpretate în faţa microfonului în perioada copilăriei.
Vasile Manta a făcut parte din echipele de realizatori a numeroase piese premiate de UNITER, obţinând şi distincţii internaţionale. A lucrat alături de mari regizori şi importanţi profesionişti de radio şi, asemeni acestora, Vasile Manta şi-a adus contribuţia şi o valoroasă amprentă artistică, întreaga sa carieră profesională fiind o sursă de inspiraţie şi motivaţie pentru toţi colegii săi.
Pentru întreaga dumneavoastră activitate şi o viaţă exemplară, dedicată teatrului radiofonic, Radio România vă mulţumeşte, Domnule Vasile Manta!
15 martie 2018

Vasile Manta – scurtă biografie
Joi, 15 martie 2018 a încetat din viaţă, la Spitalul Militar din Bucureşti, regizorul Vasile Manta, nume de primă mărime al Teatrului Naţional Radiofonic.
Născut în 31 decembrie 1949 la Bucureşti, Vasile Manta a urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu (Colegiul Sf. Sava) din Bucureşti, absolvind apoi Institutul Politehnic Bucureşti (Facultatea de Electrotehnică). A păşit în Radio la vârsta de 9 ani printr-o întâmplare care a avut rol esenţial în viaţa lui. A devenit în scurt timp colaborator al emisiunilor pentru copii şi tineret, fiind lider al grupei de copii în care se regăseau actori şi regizori de mai târziu (Eugen Cristea, Gelu Colceag, Jeanine Stavarache ş.a.). „Timbrul vocii mele semăna cu cel al Silviei Chicoş, pe care am cunoscut-o, am stat alături de ea, am învăţat multe lucruri pentru că era o actriţă cu totul şi cu totul remarcabilă pentru roluri de copii”, mărturiseşte Vasile Manta într-un interviu realizat de Puşa Roth. Vocea sa ajunsese binecunoscută numeroşilor ascultători ai acestor încântătoare emisiuni.
În calitate de interpret, a fost prezent în peste 2.000 de emisiuni, cum ar fi: Teatru la microfon pentru copii, Teatru pentru adulţi, Roza vânturilor, Clubul Voioşiei, Vreau să ştiu, Radio Prichindel, Poştaşul Tic-Pitic, Înşir-te mărgărite, 101 legende româneşti, Prietenii lui do-re-mi, RadioVoinicel etc. Aceste emisiuni sunt şi astăzi păstrate în fonoteca radioului. Iată doar câteva roluri: Micul prinţ de Saint-Exupery (premiul special al Redacţiei culturale a RTV, 1962), Vişinel din Aventurile lui Cippolino, muzical de Titi Acs după Giani Rodari, Prichindel din serialul pentru copii Aventurile lui Prichindel, muzical de Călin Gruia şi Livio Bellegante, Mamilius, fiul regelui, din Poveste de iarnă de W. Shakespeare, Ilieş, fiul lui Tomşa, din Despot Vodă de Vasile Alecsandri, copilul din Wilhelm Tell de Fr. Schiller, cu Septimiu Sever în rolul principal. În perioada 1963–1967, în paralel cu rolurile din radio, a fost selecţionat de regizorii Lucian Pintilie şi Ion Cojar pentru a juca diverse roluri pe scenele bucureştene. Astfel, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, sala Comedia, a jucat rolul Luca Lacrimă din piesa Domnişoara Nastasia de G.-M. Zamfirescu, în regia lui Ion Cojar, iar pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, a interpretat rolul principal – copilul Johnny, din piesa Inima mea este pe înălţimi de William Saroyan, în regia lui Lucian Pintilie. Această piesă a fost înregistrată şi în studiourile radioului şi există în Fonoteca de Aur a Teatrului Naţional Radiofonic. De asemenea, tot la Teatrul Bulandra, a jucat rolul Ptolomeu în piesa Cezar şi Cleopatra de G. B. Shaw, iar la Teatrul Naţional, rolul elevului din piesa Examenul de Ian Gawlik, în regia lui Cristian Munteanu. Pe toată perioada liceului şi facultăţii, a colaborat permanent cu radioul.
În anul 1981, a fost angajat permanent, în urma unui concurs, în redacţia Teatru a RTV, ca regizor tehnic, apoi realizator responsabil. A colaborat cu personalităţi ale teatrului românesc, ale teatrului radiofonic, compozitori, regizori muzicali de prestigiu: Mihai Zirra, Paul Stratilat, Constantin Moruzan, Elena Negreanu, Mihai Pascal, Val Moldoveanu, Cristian Munteanu, Titel Constantinescu, Ion Vova, Leonard Popovici, Eugen Todoran, Olimpia Arghir, Silviu Jicman, Domniţa Munteanu, Dan Puican, Grigore Gonţa, Mircea Marin, Adrian Lupu, Hary Eliad, Mircea Veroiu, Dinu Tănase, Alexa Visarion, David Esrig, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Dan Nasta, Kincses Elemer, Felix Alexa, Sorana Coroamă, Zoe Anghel Stanca, Constantin Dinischiotu, Titi Acs, Paul Urmuzescu, Dumitru Capoianu, Lucian Ionescu, Timuş Alexandrescu, Romeo Chelaru, George Buican, Tatiana Andreicic, Livio Bellegante, Flavia Cosma, George Marcu şi mulţi alţii, realizând un număr uriaş (peste 3.800) de piese radiofonice în toate genurile, emisiuni scenarizate, emisiuni de divertisment, multe dintre ele aflate în Fonoteca de Aur.
În anul 1991, în cadrul Zilelor Marconi, a primit premiul Uniunii Creatorilor de Emisiuni Radiofonice, pentru piesa Migrena de Hanibal Stănciulescu. În anul 1994 a făcut parte din echipa de realizatori care a primit premiul UNITER pentru piesa Patima roşie de Mihail Sorbul. Acelaşi premiu UNITER l-a mai primit pentru piesele Adam şi Eva de Liviu Rebreanu, regia: Leonard Popovici (1996), pentru piesa Un duel în ziua nunţii de Cehov, în regia lui Alexa Visarion (2004), şi pentru piesa Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre de Matei Vişniec, în regia lui Mihai Lungeanu (2010), D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, în regia lui Gavril Pinte, Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel, în regia Dianei Mihailopol.
Vasile Manta era un adevărat maestru al teatrului cu unică dimensiune, găsind mereu idei, sugestii adecvate pentru spaţiul sonor distinct, ceea ce conferă culoare şi farmec aparte acestei specii de teatru. Era totodată un excelent cunoscător al actorilor, al posibilităţilor proprii fiecăruia în faţa microfonului, mereu cu indicaţii pertinente, aşa încât trecerea sa la realizarea în calitate de regizor artistic a spectacolelor de teatru radiofonic a fost una firească. Absolvent al cursurilor universitare de regie artistică, doctor în teatru cu o teza Spaţialitatea universului sonor în teatrul lui Anton Pavlovici Cehov (îndrumător: Alexa Visarion), Vasile Manta şi-a continuat activitatea – care însumează cinci decenii, la Teatrul Naţional Radiofonic ca regizor artistic, în anii 2000, realizând totodată şi coloana sonoră a montărilor. A lucrat cu aceeaşi dăruire şi generozitate şi după pensionare (2015), semnând recent câteva superproducţii ale TNR, între care amintim Salonul roşu (2016) şi Saloanele gotice (2017), dramatizări de Puşa Roth după Strindberg (regia artistică), Quo Vadis, dramatizare de Rodica Suciu Stroescu după romanul lui Henryk Sienkiewicz (regia tehnică), Surpriza dragostei de Marivaux (regia artistică) şi, ca regizor artistic, Lupoaica de Giovanni Verga.
A fost membru UNITER, în calitate de regizor artistic, şi membru al Uniunii Cineaştilor din România, secţia Asociaţia Creatorilor de Coloană Sonoră.
Plecarea lui Vasile Manta reprezintă o grea pierdere pentru Radio România.