Ovidiu Miculescu, preşedintele SRR: Publicul plăteşte şi noi îi dăm calitate
Preşedintele-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu, se află de un an la conducerea SRR. El a vorbit într-un interviu acordat DC News despre proiectele Radio România, audienţele înregistrate şi sursele de finanţare ale radioului public. Miculescu spune că, deşi în epoca digitalizării, Radio România este pe plus, cunoaşte un trend ascendent de audienţă şi conduce piaţa la capitolul market share pe indicatori naţional, urban, dar şi în Capitală.
Cum reuşeşte radioul să reziste în epoca video?
– Spre deosebire de celelalte medii, numai radioul poate fi “consumat” în timp ce faci şi altceva! Radioul este mobil, merge cu tine peste tot, te însoţeşte când conduci, când alergi sau pedalezi cu căştile in urechi, când lucrezi, când găteşti, când navighezi pe mare sau… pe internet, când stai înghesuit in autobuzul 133. Radioul este prima medie electronica de impact care a apărut si cu siguranţă va “muri” ultimul daca asta se va întâmpla vreodata. Mai mult, nu as numi aceasta perioada epoca video, ci epoca platformei comune, a device-ului unic, cu ajutorul căruia ai acces simultan la voce, muzică, date şi imagine. Unii spun ca radioul este “bătrâna doamnă”, alţii spun că resursa lui este inepuizabilă pentru că are capacitatea de a se reinventa mereu… In orice caz, în lume, pe mapamond statisticile spun că oamenii ascultă radio într-un procent de trei ori mai mare decat cei care privesc televizorul; vă intreb… chiar şi atunci când navigaţi pe net sau lucraţi pe computer… dumneavoastră ascultaţi radio sau priviţi un film? Radioul îl poti asculta oriunde şi oricând şi îl receptezi complet, continuu, îţi intră în minte şi în suflet; urechea este mult mai performantă decât ochiul… urechea nu are pleoapă.
Cum a ajuns SRR pe plus? Nu ar trebui să folosească toate resursele pe care i le acordă legea? Cum va trece în epoca digitalizării, internetului, multiplexoarelor?
– Radio România se finanţează, în principal, din taxa radio, cea mai mică din Europa, de altfel. O parte vine de la buget cu destinaţie foarte precisă pentru transmisie şi relee (emiţătorii din teritoriu), o altă parte pentru formaţii muzicale şi Radio România Internaţional şi o foarte mică parte vine din publicitate. Deci sursa principală este taxa radio. Ascultătorii ne finanţează şi pentru ei muncim. Iar faptul că realizăm un produs media foarte bun se reflectă în audienţele mari pe care Radio România le înregistrează zilnic. Într-un cuvânt publicul ne finanţează şi noi îi intoarcem programe de calitate care plac şi sunt ascultate (avem aproape cinci milioane de ascultători pe zi). Gestionăm banul public cu mare responsabilitate şi încercăm permanent să fim echilibraţi şi eficienţi. Când am preluat anul trecut mandatul, Societatea Română de Radiodifuziune era pe minus, şi… mai mult, era şi pe un trend descendent de audienţă care dura de ceva timp; am găsit soluţii manageriale optime, am redus cheltuielile şi am crescut veniturile. Acum suntem în creştere de audienţă, conducem piaţa în termeni de market share pe indicatorii naţional, urban şi Bucuresti şi operăm pe un plus financiar dublat de un cashflow foarte bun. E o muncă grea, e complicat, societatea e mare şi are inerţii mari, în primul rând de mentalitate şi capacitate de adaptare la prezent şi la criteriile unei pieţe media concurenţiale. Radioul este o industrie, nu e un hobby. Radioul se administrează şi se conduce pragmatic, nu emoţional, se bazează pe cercetare, pe obiective şi criterii de performanţă şi se raportează permanent la public. Radio România are o misiune publică de îndeplinit şi face asta echilibrat, modern, dedicat, profesionist şi eficient. Mă întrebaţi cum vom trece în faza digitalizării, a internetului, a multiplexelor… Radio România a trecut deja: emitem digital, experimental ce-i drept şi doar în Bucureşti. Suntem prezenţi în zona de on line cu toate posturile noastre, cu Rador, cu Orchestrele şi Corurile Radio şi cu teatrul radiofonic. Aici,în ceea ce priveşte mediul on line eu sunt încă nemultumit pentru că nu performăm aşa cum ar trebui, dar vă asigur că vom performa şi în această zonă. Cât despre multiplexuri… aşteptăm şi noi să se întâmple ceva, să demareze odată activitatea operatorilor, oricare vor fi ei, numai să pornească odată şi noi vom fi acolo.
Cum rezistă în Republica Moldova?
– Radio Chişinău reprezintă un proiect foarte important pentru Radio România. Consiliul de Administraţie a luptat mult pentru ca acest proiect să prindă viaţă, să ajungă în eter şi să repare o nedreptate care durează din 1940…. Radio Chişinău a fost primul studio de radio regional al Radioului public românesc. Înfiinţat în 1939, acest post de radio a funcţionat doar un an şi… în 1940, odată cu trecerea trupelor sovietice pe acolo, pilonul pe care erau antenele să fie dărâmat, clădirea incendiată şi colegii noştri împuşcati… In buzunarul de la piept al unui bărbat împuşcat şi aruncat într-o groapă comună din faţa clădirii arse a fost găsită legitimaţia de angajat al radioului. Există mărturii, fotografii, certitudini… jertfe. Radio Chişinău trebuia repornit, era o datorie pe care trebuia să o îndeplinim, şi astăzi el funcţionează într-un mediu complicat, cu nostalgii şi orgolii, cu peste 15 posturi în limba rusă… Radio Chişinău realizează programe serioase, informează corect şi echilibrat, promovează şi susţine limba română, istoria comună, tradiţiile, valorile naţionale şi orientarea pro europeană. Anul trecut, la 1 Decembrie, de ziua Radio Chişinău au fost peste 20 000 de oameni care au sărbătorit împreună cu noi, în Piaţa Centrală, acest moment important. E un semn bun, nu? Un lucru aş mai avea de adăugat aici, vreau să multumesc Comisiilor de Cultură din Camera Deputaţilor şi Senat pentru că au ajutat Radio România să clarifice situaţia juridică a Radio Chişinău -să nu uităm că acest post este într-un alt stat, sub o altă legislaţie, cu toate dificultăţile ce decurg de aici.
Cum a fost concertul orchestrei Radio la Shanghai?
– A fost un succes pe care ni l-am dorit, dar care a depăşit aşteptările tuturor. Muzica lui Enescu dar mai ales Ciocârlia lui Grigoraş Dinicu în versiunea special orchestrată pentru acest festival şi magistral interpretată de violonistul Gabriel Croitoru, acompaniat de Orchestra Naţională Radio, dirijată de Tiberiu Soare, a entuziasmat publicul de la Shanghai Oriental Art Center. Acolo, concertul nostru s-a desfăşurat în ajunul închiderii evenimentului muzical cu cea mai lungă tradiţie din China – Shanghai Spring International Music Festival, sărbătoare organizată din 1960.
De altfel, toate evoluţiile în context internaţional ale orchestrelor şi corurilor radio au avut rezonanţă si mai ales… remanenţă, fie că s-au desfăşurat la Bucureşti sau oriunde în lume, fie că vorbim despre Festivalul RADIRO, Festivalul Enescu, Shanghai Spring Festival, Balchik Classic Days…
Pe ce se bazează succesul în asociaţiile internaţionale de profil?
– Secretul succesului este implicarea constantă şi profesionalismul. Organismele internaţionale nu premiază diletantismul si nu funcţionează pe pile. Dacă SRR nu ar fi menţinut o activitate susţinută în cadrul organismelor audiovizuale internaţionale, în momentul de faţă nu s-ar bucura de o poziţie privilegiată. Astăzi avem membri în principalele comisii de specialitate ale EBU, deţinem de 13 ani preşedinţia comisiei radio la URTI şi suntem de 5 ani membri ai comitetului director al COPEAM. În spatele acestui succes se află ani de muncă asiduă, zeci de evenimente internaţionale organizate de instituţia noastră. Locurile pe care le deţinem la ora actuală în ierarhia mondială de profil sunt comparabile cu cele deţinute de marile posturi publice din vestul Europei. Această activitate şi vizibilitate crescută a determinat conducerea Asia – Pacific Broadcasting Union (ABU) să ne invite să devenim membri asociaţi ai acestui important forum de cooperare mondială din zona Asia – Pacific (230 posturi de radio şi televiziune cu audienţă de aproape 4 miliarde de ascultători şi telespectatori).
Şi tot mulţi ani de muncă şi viziune constantă se află în spatele faptului că, an de an, la Paris, premiile radio ale celui mai mare concurs audiovizual le Grand Prix International URTI sunt decernate în cadrul unei ceremonii în care Radio România deţine rolul principal.
Faptul că suntem permanent implicaţi în construcţia unor evenimente internaţionale de prestigiu, în special în zona de cultură – Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio, Grand Prix Nova – primul festival internaţional de teatru radiofonic din România, schimburile internaţionale de concerte şi înregistrări, înalta calitate a concertelor Orchestrei Naţionale Radio ridicate constant pe platforma de sharing EBU, toate acestea contribuie la corecta noastră poziţionare în comunitatea internaţională de profil.
Care sunt acţiunile mai puţin cunoscute ale radio, dar importante?
– Oh, aici sunt multe de spus. Sunt cazuri în care proiectele generate de Radio România şi-au depăşit în notorietate părintele. Chiar daca acum evoluează independent în mediile cărora le-au fost dedicate, publicul continuă să le asocieze cu numele nostru: Ora de educaţie muzicală în şcoli, Ascultă 5 minute de muzică clasică, Ora de educaţie teatrală sunt proiecte generate de Radio România Cultural şi Radio România Muzical prin care noi ne-am dus concret către ascultătorii tineri, fie în clasele din şcoli, fie în laboratoare sau în sălile de festivităţi, acolo unde acestea se mai găsesc, fie în spaţii neconvenţionale – mall-uri, aeroporturi. Pretutindeni am încercat să construim o relaţie prietenoasă între o temă culturală, dar deopotrivă educativă, şi publicul tânăr.
Alte proiecte despre care aş vrea să vă vorbesc sunt Turneele Radio România Cultural: Duelul viorilor, Pianul călător, Vioara lui Enescu la sate. Încercăm prin intermediul unei poveşti să atragem un public cât mai larg către cultura de calitate. Unele dintre aceste proiecte cultural-educative au o importantă componentă socială: fiecare ediţie a turneului Pianul călător s-a finalizat cu încredinţarea pentru 3 ani a unui pian de concert din partea Radio România unei comunităţi urbane mici, care nu avea un astfel de instrument; Vioara lui Enescu la sate aduce, de fiecare dată, un recital de muzică clasică susţinut de violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail în comunităţi rurale defavorizate. În multe cazuri, am ajuns la oameni care nu văzuseră niciodată, în realitate, o vioară sau un pian. Vin acolo, în câte un cămin cultural comunal, oameni din mai multe sate. Vin şi stau nemişcaţi, mai bine de o oră, vrăjiţi de muzică. Spuneţi-mi, cine mai face discret astfel de gesturi culturale azi în România?
Târgul Gaudeamus Radio România – cel mai mare târg de carte din România, aflat anul acesta la a 20-a ediţie, îşi completează acţiunea principală cu seria de campanii Cărţile se întorc acasă. Cea mai recentă campanie a adunat peste 9.000 de volume ale căror destinaţii au fost cele două biblioteci, cea şcolară şi cea comunală din localitatea Costache Negri (judeţul Galaţi), biblioteci care au fost distruse în totalitate de inundaţii. Nici asta nu se vede, nu ne umflăm în pene ca alţii, dar se întâmplă şi e bine că putem să o facem. Şi lista poate continua cu excepţionalele apariţii ale Editurii Casa Radio: carte tipărită, audiobook-uri, compact discuri.
În tot ceea ce face, în tot ceea ce se vede sau nu se vede, Radio România serveşte misiunea publică şi milioanele de ascultători care vin zilnic pe frecvenţele noastre.
