PPI cu Radu Florea-Spațiul Schengen carele este…
Spațiul Schengen carele este
Într-o accepțiune demnă de puțul gândirii vanghelești, merită să ne mirăm un pic pe weekend, de spațiul Schengen. Care pe unde mai este, printre garduri de sârmă ghimpată, no man’s land-uri și mascați înarmați care supraveghează libera circulație pe acolo.
Ungaria ar vrea ca Bulgaria să fie primită mintenaș în Schengen, după ce vecinii noștri de la sud de Dunăre au făcut gard cu turcii că nu se mai poate. Francezii îi dau OK premierului nostru interimar ca să începem și noi mutarea; tot acolo, în Schengen. Dar mai întîi în plop că plopu-I în aer. Adică un prim pas , i-a șoptit președintele Franței alaltăieri, lui Dacian Cioloș, ar fi numai deschiderea frontierelor aeriene. Dar cele de pămînt și verdeață ce-au, măi tată?! Că noi, românii, ca țară, suntem de multă vreme gata și în așteptarea acestui plus de încredere și siguranță pe care credeam că ni-l oferă spațiul de liberă circulație a persoanelor, bunurilor, mărfurilor carele este Schengenul. Dar mai ușor circulă prin el ca apa prin șvaițer, migranții fără nicun alt OK decât disperarea de a scăpa de bombe.
Oare mai contează dacă intrăm în Schengen sau nu? Sau mai corect ar fi să mă și să vă întreb, oameni buni, contează dacă mai există Schengen, acest spațiu frumos visat și desenat în proiectul UE ca masterplanul nostrum de la infrastructură ? Câtă vreme mâna dreaptă a lui Hollande și omologul lui Cioloș, premierul francez zice că UE e la câteva luni distanță de pulverizare în galaxie ( din cauza asta a migraței extracomunitare, dar și a terorismului și contrelor primite de la Londra), chiar mai contează? Mie unul, personal, tare mi-ar plăcea să cred că da. Pentru că iară suntem, pentru a n-a oară în istorie, prinși cu fundu-ntre două luntri. După Grexit se prefigurează un Brexit, zice prim-ministrul din patrulater.Nu știu ce să mai cred. Am impresia că oficialii ăștia europeni se joacă mai întâi cu cuvintele ca să vadă cine-i mai slab de înger și se panichează primul. La ce bun atâta amar de investiții, bani, instituții și oameni în toată structura de reprezentare a 27,28 de state, cu cățel, cu purcel pe la Bruxelles, Strassbourg, Haga, Frankfurt și pe unde o mai fi administrația acestor state europene greu de unit?
Întreb asta pentru că, am sentimentul că dacă încă nu ne omoară alții ne-o facem noi, cu mâna noastră. Mă rog, a celor care ne conduc, și chipurile, nu prea le au cu controlul volanului.
Zic și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
