Premieră absolută – Viața dăunează grav sănătății
Publicat de Corina Muntean, 7 decembrie 2020, 13:09
Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră absolută, marţi, 8 decembrie 2020, de la ora 19:00, la Radio România Cultural, în seria Biografii, memorii: Viața dăunează grav sănătății. O biografie poetică după viața și opera lui Lucian Vasilescu. Scenariul radiofonic și regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuție: Mihai Constantin și Irina Olariu. Cu participarea poetului Lucian Vasilescu. Regia de montaj: Radu Verdeș și Robert Vasiliță. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Sound design: Tom Brânduș. Muzica originală și regia muzicală: Andrei Miricescu. Redactor și coordonator de proiect: Magda Duțu.
Proiectul urmează un traseu din care mai fac parte și alte biografii poetice purtând semnătura lui Gavriil Pinte: Arta Popescu – după viața și opera poetului Cristian Popescu, Drumul furnicilor – după viața și opera lui Constantin Abăluță, Ochii Arhanghelului din vis – o biografie poetică a lui Mihai Eminescu, după un ciclu de poeme de Liviu Ioan Stoiciu, Cei din urmă vor fi cei din urmă – după viața și opera lui Ioan Es. Pop.
Acum, Gavriil Pinte a propus realizarea unui spectacol radiofonic după viața și opera lui Lucian Vasilescu – un poet care crede, până la disperare, în puterea creatoare a cuvântului.
Lucian Vasilescu este unul din cei mai importanți poeți în viață ai literaturii române, iar operele sale au un pronunțat caracter dramatic, acreditând un personaj de o rafinată și onestă teatralitate, o oralitate ludică spectaculoasă, de trubadur medieval și cântăreț-textier-salahor al unui cabaret metafizic, ceea ce-l recomandă obligatoriu pentru un spectacol teatral radiofonic. Viața dăunează grav sănătății este titlul unui poem care a dat titlul unui volum scris de Lucian Vasilescu și a devenit titlul acestui spectacol radiofonic. Între timp acest titlu a devenit de o ironie neașteptată, ironie la adresa unei realități mondiale nedorite, mult prea triste. Proiectul acesta continuă șirul de biografii poetice pe care l-am inițiat la Teatrul Național Radiofonic și pe vreo câteva scene acum mai bine de 15 ani, un șir acreditat de faptul că poezia este religia teatrului pe care încerc să-l ating.
Viața dăunează grav sănătății este viața unui poet aflat în fața poemului scris sau încă nescris și-n fața colii de hârtie „pe care încă nu s-a ușurat nici o poezie”; viața unui poet cu deliciile și chinurile scriiturii, un poet care spune: „Ce hârtie frumoasă, ce dreptunghi alb, desăvârșit, ce pedeapsă.” Iar apoi: „Ce lume frumoasă, încăpătoare, ce hârtie albă, sfâșietoare.”
Lucian Vasilescu este un poet care crede – și eu pe urmele lui, regizorul pe urmele autorului care crede, până la disperare, în puterea creatoare a cuvântului. „Am scris verde și s-au făcut copaci.” – spune el într-un poem. „Am scris albastru, și-a fost mare cu valuri. Am scris corăbii – și s-a stârnit vântul.” Lucian Vasilescu este un poet și, deopotrivă, un om care s-a „simțit întotdeauna mai atras de oamenii care luminează decât de cei care se află în lumină. M-am simțit întotdeauna mai atras de ratați – spune Vasilescu – decât de aşa-zişii „oameni de succes”.
Dar (…) nu orice neisprăvit e un ratat – un ratat este o ființă superioară, un om care şi-a propus să împlinească lucruri dintre cele mai înalte şi, din pricini de cele mai multe ori exterioare, nu şi-a putut duce visele până la capăt şi le-a luat cu el pe lumea cealaltă și a devenit, astfel, un model pentru cei rămași – un ratat luminos. Iar visele lor nu doar duc lumea mai departe, dar o și țin laolaltă, să nu se destrame.” Așa spune Lucian Vasilescu, iar pe urmele lui – eu, regizorul… recunoscător întregii echipe care mi-a stat alături în acest parcurs delicat și complicat de vremurile pe care le trăim, vremuri în care viața – dăunează grav sănătății.” (Gavriil Pinte)
Lucian Vasilescu – despre această primă colaborare cu Teatrul Național Radiofonic:
Din călimară, am așternut cuvintele mai întâi pe hârtie, apoi ele s-au adunat într-o carte. Pe urmă în mai multe. Unul dintre vizitatorii cărților mele mi-a cerut cu împrumut câteva texte – mi-a spus că-i sunt de trebuință pentru un spectacol de teatru radiofonic. Știam că omul este regizor, așa că i-am spus că poate să ia ce vrea. Și a luat. La o vreme, m-a invitat la el la fabrica de teatru. Mi-a spus că o să fiu și eu (alături de actorii adevărați) un personaj în povestea pe care o construise pornind de la poemele mele. M-a lăsat singur într-o încăpere cu un geam mare și gros unde se aprindea, când și când, un bec roșu. El s-a dus dincolo de geamul ăla mare și se uita la mine cum dau din buze. Când se stingea becul roșu îmi spunea că nu e bine și că s-o iau de la capăt. Și iar începeam să dau din buze, și iar nu era bine… De dincolo de geamul cel mare și gros regizorul se uita la mine cum mă uitam eu la peștii care dădeau din buze la acvariul de la Constanța. Și atunci mi-am dat seama că munca unui regizor de teatru radiofonic este atât de specială încât poate fi asemănată unei meserii atât de frumoase încât nici nu există: îmblânzitorul de pești. Numărul nostru, pus la cale de Gavriil Pinte cu actori, compozitor, inginer de sunet și tehnicieni se numește „Viața dăunează grav sănătății”. Precizări (conform normelor dramaturgice, radiofonice și piscicole în vigoare): niciunul dintre participanții la producția spectacolului nu a fost rănit în timpul înregistrărilor, realizatorii își declină orice răspundere referitoare la integritatea emoțională a ascultătorilor.
Spectacolul Viața dăunează grav sănătății va fi difuzat şi la Radio România Internaţional – sâmbătă, 12 decembrie 2020, de la ora 23:00, în seria Biografii, memorii.
