Proiectul online El şi Ea – o singurã persoanã, continuã

Publicat de MIRELA ROTAR, 6 mai 2020, 15:21 / actualizat: 7 iunie 2020, 20:44

Inspirat, în egalã mãsurã impulsionat de parteneriatul cu Radio Tg.Mureş, pictorul braşovean Gabriel Stan vine în fața noastrã cu cea de-a doua secvență – „Ascendentele feminine” din marea lucrare ,,EL și EA – o singură persoană.

Parte a proiectului online „EL şi EA o singurã persoanã”, creația ne face deja cu ochiul în spaţiul virtual. Maestrul explicã, Margareta Puşcaş întreabã.

Ascultați aici interviul realizat în exclusivitate sau în emisiunea Pasaj urban -proiecte online, de sâmbãtã, 9 mai, ora 20:00.

R: Proiectul artisitic „El și Ea – o singură persoană”, inițiat de pictorul brașovean Gabriel Stan, programat în 10 episoade, ajunge la episodul cu numărul 2, la foarte puțin timp după primul semn că timpul creației e imprevizibil. Bine v-am regăsit domnule Gabriel Stan. Sunteți mulțumit de ce-a ieșit?

Pictorul Gabriel Stan: Da, pentru că știu bine cam pe ce formulă se va duce tot ansamblul şi atunci am cumva un control mental al detaliilor. E vorba de secvența care face referire la ascendentele feminine din viața noastră. Este o temă destul de complexă pentru că vorbim de forțe, de energii, dar sunt tipuri de forțe și de energii pentru care nu avem aparate cu care să le cuantificăm și să le măsurăm. Ori, gândiți-vă numai la următorul aspect: În orice om, indiferent dacă e bărbat sau femeie, există sute de mii de femei, de mame, de ascendente. Noi nu am căzut din cer, nu am apărut așa peste noapte. Un șir întreg de femei care, una de la alta, ne-au dăruit și, până în prezent, au adunat câte ceva în ceea ce înseamnă făptura noastră. Asta este o inerție de nebănuit pe care noi foarte puțin o conștientizăm.

R: Ce titlu i-ați dat celui de-al doilea tablou?

G.S.: ASCENDENTELE FEMININE. Ceea ce se referă la acel șir de sute sau mii de mame care sunt înaintea noastră. N-am avut șansa să cunosc decât pe bunica din partea mamei, mi-ar fi plăcut mult să cunosc femeile din strămoși. Cele din partea tatălui nu le-am cunoscut dar am repere foarte clare. De la mama am primit talentul la desen, ea desena extraordinar de ușor și frumos.

R: Cum spuneați într-un alt interviu, desena „dumnezeieşte”…

G.S.: Da, da, așa este, n-am văzut pe nimeni desenând așa! Și bunica mea avea o forță și o energie și o bunătate. Nu drăcuia niciodată și era blândă. Față de natură, față de obiecte, față de lucruri, era fantastică. Chiar mi-am adus aminte acum, ceva magic. Fratele meu (acum de curând a fost o furtună mare în Brașov) și el mă întreba: A căzut piatră și la voi? (el stă în altă zonă a Brașovului) Zic da. Ți-aduci aminte de Mamaie, ce făcea Mamaie ca să nu cadă piatră? Și, într-adevăr, mi-am adus aminte: lua un topor și îl înfigea în mijlocul bătăturii și punea sare pe metal. Am văzut asta cu ocazia unei furtuni dezlănțuite. Şi n-a căzut piatră! Și-am mai văzut într-o noapte, tot așa o furtună fantastică. Deci eu cred că e vorba nu neaparat de o superstiție, e o credință pe care ea o avea și cu care reușea să alunge furtuna.

R: La nivelul cromaticii, diferă mult „puzzle-ul 2” de „puzzle-ul 1”?

G.S.: Acum sunt într-o zonă mai caldă, în care apar tonuri de galben, oranj, roșu, sunt într-o zonă mai aprinsă. Zona feminină este o zonă în care e vorba de viață.

R: „Viață” care înseamnă ying și yang, până la urmă…El și Ea.

G.S.: Da, dar vedeți că yin și yang e o formulă matematică simplistă. Eu încerc în compoziția asta să trec dincolo de simbolul ăsta aparent facil. Și e facil pentru că, la noi în cultura europeană, femeia înseamnă, și o să vedeți în momentul în care o să privim secvența legată de spiritualitate, la noi femeia înseamnă Atena, Atheneum, la noi femeia înseamnă Sofia, Venus – frumusețea, deci avem simboluri care sunt cumva mai complexe, un mod romantic de a aborda femininul și masculinitatea.

R: Am putea dezvolta chiar o filozofie a tematicii, dar nu avem suficient timp pentru asta. Aș vrea să vă întreb, in final, dacă parteneriatul cu Radio Tg. Mureș și Festivalul Tam Tam vă inspiră, domnule Gabriel Stan?

G.S.: Cu siguranță! De obicei îmi impun un termen, un deadline, dar ideea asta că am un ecou, cã niște oameni așteaptă de la mine ceva, asta cu adevărat mă face să lucrez mai mult. De fapt, în momentul în care lucrezi nu mai știi de nimic… lucrezi! Când termini, termini. Asta este.

R: Şi cele 10 secvențe le aveți deja în minte așa că trebuie doar să le materializați.

G.S.: Am temele în minte dar îmi ia foarte mult timp perioada de elaborare. Eu îmi scriu temele înainte de a le desena. Deci e vorba de ideile pe care încerc să le adun și să le asamblez.

R: Cum spuneam la început: „timpul creației este imprevizibil”.

G.S.: E vorba de inspirație și, în momentul în care intri într-o anumită stare, lucrurile curg aproape singure. Devii un martor a ceea ce VINE SPRE TINE.

Margareta Pușcaș

Transcriere audio: Corina Muntean