Foto: Cecilia Toma Volumul „Povestiri din garaj”, lansat la Brașov
În ziua în care s-au împlinit 31 de ani de la Revolta anticomunistă a muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987, poate nu întâmplător, în cadrul CenaKLUbului Tiuk desfășurat la Librăria Humanitas din Brașov, a avut loc lansarea cărții „Povestiri din garaj” de Goran Mrakić.
Autorul, născut la Sânnicolau Mare, a publicat până acum două volume de versuri, trei cărți de aforisme satirice și un volum de proză scurtă, „Punk requiem”. A primit premiul Uniunii Scriitorilor din Timișoara pentru debut, premiul „Vladimir Bulatović VIB” și premiul „Radoje Domanović“. Scrierile sale au apărut în mai multe antologii de aforisme din Serbia, România, Bosnia, Spania, Liban și Italia. A tradus din limba română în limba sârbă (și viceversa) mai multe cărți. A lucrat timp de 15 ani ca redactor al ziarului de limba sârbă „Naša reč”. În prezent, este director al Editurii Uniunii Sârbilor din România.
Personajul principal, supra-personajul cum a fost intitulat, din „Povestiri din garaj” este Timișoara, orașul în care trăiește și lucrează Goran Mrakić, Timișoara de dinainte și de după Revoluția din 1989. În volum apar embargo-ul de dinainte de Revoluție, contrabanda, muzica interzisă, plecările ilegale din țară, momentul 1989, apoi anii 90 cu capitalismul lor balcanizat și cu comunismul rezidual. „Goran Mrakić reușește să ascundă aproape de tot scriitorul sau să-l facă invizibil, să îl transforme într-un cameraman care alege foarte bine și decupează cele mai relevante și autentice faze, surprinzând, viața asta, să o numim standardizată. Accentul cade pe visele, pe dramele, pe bucuriile și ratarea lumpenilor, interlopilor, cerșetorilor, ultrașilor, un fel de viață care nu se dă la televizor. El nu aduce literatura în stradă sau în cotidian ci procedează exact invers: infuzează literatura și proza cu underground și tot felul de subculturi, dar nu subculturi în sensuri valorice, ci în sensul de opus mainstream-ului. Goran reușește să facă dintr-o simplă poreclă, dintr-o replică, dintr-un graffitti sau dintr-un simplu gest o poveste întreagă”, a afirmat poetul Ioan Șerbu, prezent la lansare.
Tot ceea ce redă Goran Mrakić în cartea sa pare că se întâmplă aievea, poveștile personajelor sunt demne de împărtășit. „Am multe amintiri pe care le păstrez de pe vremea regimului comunist, multe dintre ele, mai ales cele hardcore, nici nu apar în carte. Una dintre ele este cea în care apar doi colegi dintr-o clasă mai mare, eu eram pe atunci în clasa a X-a, ce au încercat să fugă peste graniță. Au fost prinși și bătuți de Miliție. Directorul școlii a simțit nevoia să-i umilească în plus. A făcut un careu, i-a pus pe cei doi în genunchi în mijloc și i-a bătut în fața tuturor. Pentru mine, momentul a fost traumatizant și m-a marcat. Însă experiențe ca aceasta au fost destule. A fost o perioadă interesantă, cea de dinainte de 1989, ar fi nedrept să spun că totul e o amintire neplăcută, copilăria, desigur, are farmecul ei. Însă, inevitabil te marchează prin sistemul de învățământ, prin faptul că vezi că ceva nu e în regulă chiar dacă nu înțelegi politic niște evenimente, prin faptul că nu puteai ieși din țară. Pe mine mă fascinează acei ani pentru că am copilărit într-o paradigmă total diferită de ceea ce este acum”, a mărturisit Goran Mrakić.
„O carte foarte interesantă, existenţială, scrisă cu umor şi ironie, cu personaje cu adevărat vii, de la revoluţionari, rockeri, punkişti, afacerişti, scriitori la aurolaci şi cerşetori. De altfel, lui Goran Mrakić îi ies al dracului de bine personajele care se ratează (şi-s atît de multe-n «Povestiri din garaj»!), care înainte de Revoluţie erau cei mai cei mai în domeniile lor, apoi, în prezent, îi descoperă cerşind sau murind de foame la propriu”, ni-l recomandă pe Goran Mrakić și cartea sa, Mihail Vakulovski, organizatorul CenaKLUbului Tiuk.
Volumul „Povestiri din garaj” a apărut la Editura Nemira, în colecția n’autor.
Cecilia Toma
