Credite acum și cu buletinul, numai în franci să nu mai fie…?!
Nebunia declanșată de ridicarea săptămâna trecută a plafonului valutar la francul elvețian, măsură ce a dus la aprecierea cu 30% a monedei elvețiene de la o zi la alta, a aruncat în disperare cel puțin 75 de mii de români care au mușcat momeala unui împrumut acum cinci ani, într-o monedă a cărei legendă ne transmitea ora exactă, pacea neutralității și bunăstare pe termen lung. Ieri, francul elvețian a depășit în volatilitate rubla considerată în ultimul an cea mai instabilă monedă din lume.Plafonul de 1,2 franci la un Euro a fost introdus în 2011, când francul se apropia de paritate cu moneda unică europeană cum se întâmplă în aceste zile.
Povestea francului elvețian este însă, pe același tipar de luare în freză pentru români ca și cu creditele ipotecare în Euro din 2005-2008, iar faptul, dovedit de ridicarea din umeri a bancherilor, cu toate eforturile populiste ale politicienilor de luare a rost a oficialilor BNR. Consilierul guvernatorului BNR îi acuza săptămâna trecută pe români de lipsă de educație și de lipsa unei informări financiare înainte de a lua un credit pentru orice. Unii analiști economici din afara băncii naționale sunt de părere că nu poți emite legi care să-I favorizeze numai pe unii clienți care au luat credite într-o monedă, francul elvețian, și să-I defavorizezi pe cei cu credite în Euro ori în lei. Dacă mâine sare Euro la cer și intră-n derapaj cei cu credite de casă în moneda europeană? Atunci ce lege mai dăm? Și pentru cine anume?! Nu se poate aplica tratament discriminatoriu. Asta pe de o parte.
De cealaltă parte/față a monedei buclucașe, nu se pot ignora tragediile personale ale celor care nu mai pot susține oscilațiile francului. Dar , revin, asta s-a întâmplat și în 2008-2010 cu Euro. Luni, premierul recomanda păgubiților să nu își facă iluzii.Că nu e ceva ce ține de un partid, de un guvern. Liberalii cer de urgență convocarea parlamentului care să adopte pe genunchi, legea insolvenței persoanelor fizice din România. Adevărul este că mingea nu se află în terenul executivului. Unii ar putea spune că 75 de mii de ghinioniști nu-s reprezentativi pentru sistemul bancar în întregul său. Așa este. Dar tragediile sunt individuale și ele există. Așa trebuie să fie și soluțiile pe care băncile trebuie să le găsească în negocieri cu fiecare client. Individuale, particulare. Mai ales după ce au dat credite pentru orice, numai cu buletinul… .
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
Radu Florea
