HRISTOS A ÎNVIAT! ACUM E VREMEA BUCURIEI PENTRU TOŢI
Dumnezeirea lui Hristos, care era unită cu trupul Său cel mort, aşezat în mormânt (iar cu sufletul Său era în iad), a dat poruncă sufletului să se întoarcă în trupul Său, să-l învieze, şi apoi să iasă din mormânt, Înviat, fără să deschidă mormântul şi fără ca vreunul dintre soldaţii care păzeau mormântul cu mare atenţie să bage de seamă. Iar aceştia au continuat să păzească mormântul, ca nu cumva ucenicii să vină, să fure trupul Domnului şi să înşele lumea, spunându-le că Hristos a înviat.
Dacă nu ar fi putut să iasă din mormânt fără să-l deschidă şi fără ca vreunul dintre ostaşi să-L surprindă, nu ar fi fost Dumnezeu şi nu ar fi putut învia din morţi. Dar, tocmai pentru că era Dumnezeu, de aceea a înviat din morţi şi a ieşit din mormânt fără să-l deschidă. Pânza cu care fusese înfăşurat trupul Său cel mort era exact aşa cum fusese pusă pe El, numai că acum lipsea trupul. Mahrama cu care înveliseră capul Său s-a găsit chiar acolo unde fusese capul celui mort, înfăşurată, într-o parte (v. Ioan 20, 6), exact aşa cum fusese pusă în jurul capului Său.
Soldaţii care păzeau mormântul au fugit şi au anunţat despre evenimentele petrecute la mormânt. Erau atât de şocaţi, încât i-au convins pe toţi, chiar şi pe arhierei, că cele ce li s-au întâmplat nu erau fantezii, ci purul adevăr. Arhiereii trebuiau şi acum să falsifice lucrurile, cum că ucenicii au reuşit să dezgroape trupul lui Hristos; că i-au plătit cu generozitate pe soldaţi şi le-au spus să zică lumii: „Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam”, şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face (Matei 28,13-14). Dar dacă soldaţii dormeau, cum de ştiau cine a furat trupul? Iar dacă totuşi au ştiut, de ce nu au pornit să-i caute de cum s-au trezit? Şi mai spuneau că au să ia cele mai severe măsuri de siguranţă ca ucenicii să nu fure trupul Domnului Hristos şi să nu înşele lumea!… Iar asta, adică să înşele lumea, au făcut-o acum chiar ei, conducătorii religioşi ai poporului!
În duminica Paştilor (vestirea Învierii), Hristos Înviat se arată apostolilor şi suflă Duh Sfânt asupra lor.
„19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
IOAN, 20, 19-25
În duminica Paştilor se oficiază slujba de „Învierea mică”, la miezul zilei. Vestirea Învierii în toată lumea e simbolizată prin citirea în douăsprezece limbi a pericopei evanghelice în care Sf.Apostol Ioan relatează cum, după ce i S-a arătat Mariei Magdalena, iar aceasta le-a vestit apostolilor Învierea Domnului şi ei s-au arătat circumspecţi, Iisus însuşi a pătruns în ascunzişul ferecat al discipolilor Lui şi li S-a vădit înviat. Doar Toma lipsea, iar când ceilalţi i-au vestit Învierea, el a cerut să pipăie urmele rănilor Domnului ca să creadă. Este episodul evanghelic care l-a inspirat pe Arghezi în scrierea puternicelor versuri: „Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!”.
Hristos a înviat, să ne bucurăm! Suntem, cu toţii, copiii lui Dumnezeu.
