Punctul pe I cu Radu Florea-Om bogat, om sărac, cine mai știe ce e?
Om bogat-om sărac, care mai știe ce este?
Sâmbăta trecută, în ziua mondială de combaterea sărăciei, am aflat că se lucrează de zor în zona aspectului extrem al flagelului. Dacă în anii 90, sărăcia extremă însemna să trăiești cu 1,08 pe zi, astăzi în 2015 pragul a crescut la 1,90 USD pe zi, după ce în 2008 fusese de 1,25 dolari zilnic. Argumentul socotitorilor de bine ai economiei sociale planetare a fost acela că nu mai poți cumpăra astăzi de 1,25USD ce lucruri cumpărai atunci.
Iar pragul sărăciei extreme a fost astfel ajustat la 1,90 USD pe zi. S-ar zice că e de bine, nu?! Numeric, datele sunt mai relevante pentru starea de optimism planetar: în anii 80 jumătate din populația pământului era din calea afară de săracă. 1,2 mld de oameni trăiau la nivelul extrem de sărăcie în 2010. Pînă la finele anului 2015- s-a zis la întâlnirea de luna trecută de la ONU pentru Agenda 2030- că numai 702 de mil. de oameni vor mai trăi în sărăcie extremă pe planetă. Sigur că e de bine dacă te uiți de unde s-a plecat. Dacă te uiți la cât mai de mers, pînă la eradicarea sărăciei extreme, optimismul experților contabili nu mai e atât de contagios.
Africa sub-sahariană dă jumătate din săracii lumii, în timp ce 12% sunt din Asia de sud-est. Și cum fiecare își are bogații și săracii pe care îi merită, parafrazând o vorbă din bătrîni, starea de fapt diferă de un loc la altul, continent la continent, de la o țară la altă țară, de la o zonă de pace la una de conflict. Și cum cele din urmă nu-s puține pe glob, situația e încă greu de gestionat. Totul ține pînă la urmă de cei care conduc o țară, un guvern, o economie, un loc. Și aici se vede cu ochiul liber cine și de ce o duce prost.
Am zis și eu, n-am dat cu parul….
comentariu de Radu Florea
