Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Unul fotbalist, unul medic şi unui al treilea popă
Nu mă mai satur să scriu despre minunaţii, eticii, moralii, drepţii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române.
Am găsit un text din 2013 în care vorbeam despre fondurile mirobolantei instituţii BOR.
Procedural vorbind, de altfel, mi-ar fi chiar imposibil să mă satur de povestea asta, când nu trece săptămână fără vreo declaraţie, ştire sau „minune” care să-i privească.
Cică, ziceau prin 2013 sutanele (alea care defilează pe la slujbe în maşini de costă mult peste garsoniera în care stau), statul nu plăteşte la Biserică pe atât cât aceasta din urmă plăteşte impozite către stat.
Îmi zboară procedura pe geam şi aterizează taman în parcările Patriarhiei. Sau, mai bine zis, în parcurile de maşini ale instituţiei cu pricina, maşini probabil achiziţionate prin acte de donaţie, şi tare aş vrea să ne dea autorităţile statului o listă cu sumele plătite de BOR şi al ei cler.
Tare aş vrea ca Fiscul nostru să nu se teamă de pronia divină şi să dea o raită prin catastifele contabile bisericeşti. Să vezi atunci spectacol! Procedural vorbind, statul fiind finanţatorul principal al BOR, toate instituţiile, comisiile şi comitetele ce au atribuţii de verificare ar putea să-i ia la bani mărunţi pe aceşti domni. Dar acest lucru nu se va întâmpla – sau dacă, printr-o minune demnă de trecut în Noul Testament, se va întâmpla, probabil va fi doar aşa, de ochii maselor. Pentru că oare ce actor politic va face o astfel de mişcare, când are atâta nevoie de agenţia electorală clericală?
Ce nu înţelege nicicum BOR (sau înţelege?!) este că finanţarea din contribuţiile exclusive ale enoriaşilor ar duce, de fapt, la responsabilizarea instituţiei, la aducerea ei către adevăratul său rol. Doar că, la noi, enoriaşii sunt mai mult de faţadă, şi nu prea îi văd eu pe cei mulţi şi oropsiţi să scoată bani din buzunar pentru limuzinele preoţilor.
Iată că revenim în 2015 cu o declaraţie fabuloasă a Mitropolitului Clujului. Zice aşa: „Ar trebui ca fiecare familie tânără să aibă măcar trei copilaşi – unul pentru tata, unul pentru mama şi celălalt pentru biserică şi pentru ţară.”
Ioi, ioi, adică să aibă toată lumea câte trei prunci, pă unul să-l facă tata fotbalist, pă celălalt să-l facă mama medic şi pă al treilea să-l facă biserica popă, sau ţara funcţionar public ori soldat. Ideea mi se pare genială! Ar rezolva toate problemele ţărişoarei noastre, am avea destui popi, că n-avem destui, am avea destui funcţionari care ar lucra pe gratis, probabil, şi soldaţi care să lupte în războaiele altora. Şi, doar acuma, dacă ai doi acasă, ce-ţi mai pasă că-l sacrifici pe- al treilea?!
Cu ce-or să-i crească familiile pe cei trei plozi până ajung să-şi câştige singuri pâinea? Simplu, îşi vând mai- marii, prea-fericiţii, prea-auriţii maşinile din garaje şi aurul de pe ei!
Sanda Viţelar
