Vineri, românii au celebrat Sfântul Ignat, ziua când se sacrificã porcii pentru Crãciun.
Tãierea porcului este o adevãratã sãrbãtoare în casele româneşti aşteptatã şi pregãtitã cum se cuvine.
Tradiţia cere ca în ziua de Ignat sã nu se lucreze, singura excepţie admisã fiind sacrificarea porcului.
Tãranii cred cã omul care nu are un porc gras de Crãciun şi un cuţit la vremea pepenilor nu cunoaşte ce e aceea fericire.
Cei care, din diverse motive, nu au reuşit sã aibã un porc, taie mãcar o gãinã, pentru cã aceeaşi tradiţie cere sânge în ziua de Ignat.
Treaba începe în zori.
Porcul se taie dimineaţa, în zori, numai de cãtre bãrbaţi.
I se pune sârmã în rât, iar picioarele îi sunt legate cu sârmã. Apoi se înjunghie în inimã, ca sã moarã repede.
La tãiatul porcului, este recomandabil sã nu fie prezenţi oameni miloşi, pentru cã porcul moare greu, iar carnea nu mai este la fel de bunã. Pentru a avea un porc frumos şi în anul urmãtor, gospodina înmoaie un smoc de pãr din coadã în sânge şi îl pune la pãstrare.
Dupã ce animalul nu mai mişcã, se pârleşte în paie sau cu arzãtoare cu gaz. Porcul se aşeazã apoi pe un pat de scânduri şi se rade cu cuţitul, se freacã cu apã fiartã şi cu o perie de rãdãcini.
Se pune apoi mãlai, ca sã i se înmoaie şoricul.
Carnea se lasã o zi întreagã la aerisit, în ger.
Dupã ce porcul, transformat în hãlci de carne tãiate cu mãiestrie, se „rãcoreşte” intrã în scenã femeile. Acestea prãjesc jumãrile, fac racituri, caltaboş, cârnaţi şi sângerete.
Când treaba e gata, în fiecare gospodãrie unde se taie porc, ziua se transformã într-o adevãratã sãrbãtoare.
Vecinii care au ajutat la tãiatul porcilor şi celelalte operaţiuni sunt ospãtaţi la „pomana porcului”, şi toatã lumea se cinsteşte.
Oamenii cred cã, dacã nu fac pomana porcului, carnea nu cade bine.
În ciuda dificultãţilor finaciare, fiecare român vrea sã aibã la masa de Crãciun tradiţionalele bucate preparate din carne de porc.
ROMNET / Sorina Bota
