Foto: Radio Tg.Mures/Raul Hategan Blog Vorbe din pălărie: BAC-ul celor şapte ani de-acasă
În 2011, după colosalul dezastru de la examenul de Bacalaureat , după interminabile discuţii şi analize urmărite în media îmi propuneam, din dorinţa de a evita o cădere nervoasă, să nu mă mai enervez pentru că oamenii sunt ” mai puțin pregătiți”.
Nu ai cum schimba asta, din nefericire. Aşa că, din dorinţa de a nu mai acorda atenţie acestor fiinţe care ţin neapărat să ne spună cam tot ce le trece prin cap, am încercat să scriu despre fashion şi alte minunăţii. Nu prea a funcţionat. În primul rând pentru că nu mă pasionează foarte tare să scriu despre cât de prost se îmbracă unii sau despre lipsa de gusturi a altora. Fiecare cu plăcerile lui, nu poţi să te bagi în gustul omului. Dacă unuia îi plac şosetele albe cu firma la vedere asortate la pantofi negri de lac asta e. Nu îl poţi convinge că e de prost gust şi acum, pe bune, nu stau să fac educaţie nimănui. Oricum o dăm, tot la educaţie ajungem.
După „dezastrul” de la BAC, de care vă scriam şi, ca să vă împrospătez memoria, atunci s-a înregistrat cea mai scăzută rată de promovabilitatea din istoria educaţiei, vreo 44%, s-a trezit populaţia să critice. Vrei să te dai deştept, critici sistemul de învăţământ. Că elevii nu ştiu cum sunt, că profesorii aşa şi pe dicolo, că administratorii nu mai ştiu ce fac, că univeristăţile sunt o afacere. Lista de critici este lungă şi, recunosc, unii au motive întemeiate. Eu nu înţelegeam la vremea respectivă ceva. 99,9% dintre noi ne-am format în acest sistem de învăţământ. Indiferent de perioada în care ne-am efectuat studiile, probleme în sistem au existat mereu. Pe de altă parte, eu nu am auzit vreun român să nu spună că „noi suntem cei mai deştepţi. Ăia din alte state nici nu ştiu unde e România pe hartă, luăm pe oricine ca nivel de intelect” şi alte asemenea afirmaţii.
În 2011 sistemul se părea că scoate numai ”tâmpiţi”. Încet, încet, rata de promovabilitate a crescut, nu se mai produce o panică naţională după fiecare sesiune de examen şi totuşi…lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Cifrele pot spune multe, dar oamenii şi poveştile lor spun mai mult. Am citit manifestul elevei care, desi a terminat cu 10 pe linie, nu a fost şefă de promoţie pentru că nu avea “numele” potrivit. Am văzut materiale filmate cu elevii care ar fi preferat să scrie despre maşini, vacanţe şi fotbal decât să caracterizez un personaj dintr-un roman interbelic şi am văzut şi poveştile de success ale unor elevi care au avut în spate dascăli. Generaţiile sunt diferite, oamenii sunt diferiţi iar rezultatele, indiferent cât de ridicat ar fi procentul de promovabilitate, nu sunt relevante în adevăratul sens al cuvântului pentru că educaţia înseamnă mai mult decât obţinerea unei note, fie ea şi de zece.
Ori, România stă foarte prost la capitolul educaţie, începând cu cei 7 ani de-acasă şi terminând cu situaţia din învăţământul universitar. Eu le-aş da şi părinţilor un BAC căci, dacă ei nu înţeleg să-şi educe copii de la o vârstă fragedă, atunci nu mai avem ce cere de la şcoală.
Sanda Viţelar
